Complexul Precucuteni-Cucuteni face parte din marele complex cultural Ariuşd-Cucuteni-Tripolie, evoluţia lui întinzându-se pe o perioadă de aproximativ 1500 de ani. Ca răspândire, întâlnim descoperiri Precucuteni-Cucuteni pe o suprafaţă vastă ce ocupă sud-estul Transilvaniei, colţul de nord-est al Munteniei, aproape întreaga Moldovă, cu excepţia extremităţii de sud-est, și regiunile din vestul şi sud-vestul zonei de stepă a Ucrainei. Prin plastică antropomorfă înţelegem acele piese ce reproduc o formă omenească sau anumite părţi ale corpului uman. Marea majoritate a pieselor antropomorfice din arealul culturilor Precucuteni-Cucuteni sunt reprezentări feminine (67,6%), cele masculine fiind în proporţie de doar 3,3%, restul având sexul nedeterminat. Din fericire, descoperirile rituale au fost atent documentate, cum ar fi cazul celor de la Poduri sau Isaiia. Prin plastică round-bosse înţelegem acele piese ce pot fi privite de jur-împrejur, fără ca vreuna din părţi să fie încastrată într-o altă suprafaţă, cum ar fi cazul basoreliefurilor sau altoreliefurilor. În cadrul acestei categorii putem întâlni atât piese mobile, ce erau de obicei depozitate într-un vas şi scoase cu ocazia unor ceremonii, cât şi piese fixe, ce erau prinse pe un piedestal.Alte piese reprezentative pentru plastica antropomorfă descoperită în cadrul sanctuarelor cucuteniene sunt plăcile antropomorfe. Deşi nu sunt multe, impresionează prin mărimea și rolul jucat în cadrul comunităţilor. În aria culturilor Precucuteni-Cucuteni întâlnim astfel de piese în special la Truşeşti-Ţuguieta. Importantă în cercetările plasticii antropomorfe este aflarea contextului descoperirilor, ce poate ajuta la clasarea pieselor ca fiind descoperiri în condiţii rituale sau nerituale, astfel arheologii putând desluşi modul în care erau puse în practică ritualurile religioase. În cazul construcţiilor cu rol de sanctuar, foarte important e numărul pieselor, mărimea lor, precum şi poziţia lor. În concluzie, plastica antropomorfă a jucat un rol important în viaţa spirituală a omului cucutenian, reprezentând sub diferite forme conceptele religioase ale lumii neo-eneolitice, putând fi observate deja anumite idei ce se vor răspândi în Epoca Bronzului odată cu pătrunderea unor populaţii nord-pontice. Prin cercetarea ideilor religioase se poate determina şi legătura dintre neo-eneoliticul românesc şi cel anatoliano-balcanic. Plastica antropomorfă ne ajută să reconstituim și modul de punere în practică a ritualurilor religioase, chiar dacă uneori unele practici rămân învăluite în mister.