Războiul transnistrean reprezintă, fără nicio exagerare, cea mai mare problemă moştenită din epoca sovietică de către Republica Moldova. Zdruncinând din temelie întreaga societate moldovenească de la sfârşitul anilor ‘80 ai secolului trecut, „sindromul transnistrean” a marcat deosebit de puternic viaţa social-politică a Republicii Moldova în perioada de după proclamarea independenţei de stat,uneori punând în joc chiar şi destinul istoric al ţării. Geneza războiului trebuie găsită în evoluţia evenimentelor care au început în vara anului 1989 şi care au dus la apariţia aşa-numitului “conflict transnistrean”. Anume cu acest calificativ, “conflict transnistrean”, putem eticheta evenimentele ce s-au desfăşurat în intervalul dintre vara anului 1989 până la 2 martie 1992, când conflictul a evoluat într-un adevărat război. În viziunea noastră, conflictul transnistrean a apărut înaintea proclamării independenţei de stat a Republicii Moldova, dar s-a agravat odată cu proclamarea independenţei şi recunoaşterea de către ONU a Republicii Moldova, transformându-se într-un război pe deplin nedrept. Transnistria este o regiune care pe tot parcursul istoriei sale a fost victima Rusiei (în toate ipostazele ei istorice: Rusia Kieveană, Imperiul Ţarist, Rusia Sovietică, Uniunea Sovietică, Federaţia Rusă). Interesul Rusiei în această regiune este evident şi recunoscut la nivel oficial de către conducerea politică şi militară rusă. În acest sens, sunt relevante afirmaţiile generalului A. Lebedev: ,,Transnistria este cheia Rusiei spre Balcani”, iar ,,Republica Moldovenească Nistreană este o mică parte a Rusiei” [1, p.973-1000]. Deşi URSS s-a prăbuşit, Rusia îşi manifestă şi astăzi tendinţa de a păstra controlul asupra teritoriilor ex-sovietice. Astfel, teritoriul dintre Prut şi Nistru, iar Transnistria în particular, reprezintă doar un cap de pod al Rusiei spre obiectivul final: divide et impera. Federaţia Rusă, care, de jure, se îndreaptă spre democratizare, a susţinut liderii regimului separatist de la Tiraspol şi a agresat Republica Moldova. De facto, Kremlinul nu a renunţat la vechea politică externă, promovând neoimperialismul care contribuie la crearea unor zone separatiste în tot spaţiul ex-sovietic. La baza acestui război stau interesele geopolitice şi geostrategice ale Federaţiei Ruse. Pentru Rusia, susţinerea războiului nedeclarat, sub masca unui conflict, e o continuare a geopoliticii şi a geostrategiei care i-au fost dintotdeauna caracteristice. Deci ceea ce se întâmplă în Republica Moldova nu reprezintă un caz izolat, dar face parte dintr-o strategie generală coerentă a Rusiei. Astfel, confruntarea de mulţi ani dintre statul Republica Moldova şi regiunea separatistă transnistreană este în esenţă un conflict politico-teritorial şi constituie rezultatul acţiunilor neconstituţionale de uzurpare a puterii pe teritoriul de pe malul stâng al Nistrului. Scopul final al iniţiatorilor conflictului politico-teritorial sunt resursele, precum puterea de stat, poziţia instituţiilor guvernamentale, statutul politic al marilor grupuri sociale, teritoriilor, regiunilor, valorile şi simbolurile care stau la baza puterii politice în structura socială.