Conceptul de ,,competenţă” reprezintă o structură a sistemului de tratare a informaţiei care permite:  a clasa un ansamblu de obiecte, fapte, evenimente sau fenomene distincte în cadrul uneia şi aceleiaşi categorii;  a accede la proceduri de acţiune relative categoriei vizate;  a armoniza înţelegerea unui domeniu de cunoştinţe sau a unei realităţi;  a simplifica comunicarea ideilor complexe evitând descrierea detaliată a fenomenelor tratate;  a facilita acţiunea concertată a mai multor intervenienţi. Printre principalele caracteristici putem releva faptul că: o competenţă este vizibilă doar în acţiune; competenţa este proprie unei familii de situaţii-probleme; competenţa este caracteristică prin forţa de mobilizare a resurselor interne şi externe de care dispune un individ pentru a face faţă situaţiilor-problemă ce aparţin uneia şi aceleiaşi familii; competenţa trebuie să fie definită în funcţie de realitatea extraşcolară. Conform Cadrului European Comun de Referinţă, competenţa sociolingvistică vizează cunoaşterea şi abilităţile impuse pentru a face ca limba să funcţioneze în dimensiunea ei socială. Competenţa sociolingvistică include câteva componente de bază, printre care: mărcile de relaţii sociale; regulile de politeţe; expresiile înţelepciunii populare; diferenţele de registru; dialectul şi accentul. Mărcile relaţiilor sociale variază în funcţie de limbi şi culturi, întrucât depind de astfel de factori, precum: a) statutul relativ al interlocutorilor; b) proximitatea relaţiei; c) registrul discursului. În limba franceză distingem câteva mijloace lingvistice de exprimare a politeţei, cum ar fi:  utilizarea şi alegerea saluturilor, care pot fi: de întâmpinare Bonjour, Salut; de prezentare Enchanté; de rămas bun Au revoir, À bientôt; utilizarea şi alegerea formulelor de adresare, care variază în funcţie de registrul în care ne exprimăm, astfel pentru registrul oficial se utilizează formele de adresare Votre Sainteté, Votre Excellence; pentru cel formal: Monsieur, Madame, Mademoiselle; Monsieur sau Madame + funcţia (Monsieur le Professeur, Madame la Ministre); pentru registrul informal se adresează cu prenumele singur (Jean, Suzanne) sau Monsieur + numele de familie; pentru cel familiar, intim formele de adresare sunt mai specifice, şi anume: Chéri, Mon Chou, Mon vieux etc. Ceea ce vizează partea practică a acestui studiu, în urma analizei manualelor naţionale de limbă franceză de clasa a X-a am observat faptul că elementul sociolingvistic este introdus destul de exhaustiv, îndeosebi prin două componente: expresiile înţelepciunii populare, cum ar fi: Oublier ses ancêtres, c’est être un ruisseau sans sources, un arbre sans racines. (Maximă chineză) (Unitatea 2, p. 25); La santé est le trésor le plus précieux et le plus facile à perdre. (Maximă franceză) (Unitatea 5, p.73); regulile de politeţe, şi anume, exprimarea complimentelor: Tu es jolie comme un cœur. Qu’il est beau! Qu’elle est belle! Tu es superbe avec ce pull! Que ça te va bien! Ça vous va à merveille! (Unitatea 3, p. 53) În concluzie, putem menţiona că dezvoltarea competenţei sociolingvistice contribuie, cu precădere, la dezvoltarea competenţei socioculturale şi interculturale, care sunt prevăzute în curriculumul naţional.