Drona – aeronavă pilotată de la distanță care la origini era folosită în scopuri militare, astăzi a devenit din ce în ce mai populară în rândul utilizatorilor civili din Republica Moldova în domeniul jurnalismului și nu numai. Prin urmare, survin două întrebări care interesează: care este regimul juridic al acestora și reprezintă oare o ingerință în viața intimă publicarea imaginilor obținute cu aceste aparate? Pornind de la faptul că în Republica Moldova, problema dronelor este în fază incipientă, nu există o prevedere legală care ar reglementa regimul lor. Astfel, urmează să se soluționeze eventualele litigii apărute în baza reglementărilor generale. Legislația altor state înaintează cerințe stricte în privința utilizării acestora: certificat de identificare/înmatriculare emis de Autoritatea Aeronautică Civilă, asigurarea pentru daune produse terților, existența unui registru al dronelor, emiterea autorizațiilor de zbor, notificarea operatorului la autoritatea de protecție a datelor cu caracter personal, solicitarea autorizației poliției sau autorităților etc. Observăm că legislaţia din acest domeniu deocamdată este fragmentară şi diferă de la stat la stat, iar regulile internaţionale unice urmează a fi adoptate. În lipsa unui cadru normativ, dronele civile vor fi în continuare folosite pe larg pentru a fotografia, fapt care la prima vedere nu reprezintă altceva decât o violare a dreptului la viață intimă – drept fundamental garantat atât de legislația națională, cât și de cea internațională: Declarația Universală a Drepturilor Omului; Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice; CEDO; Constituția Republicii Moldova; Legea cu privire la libertatea de exprimare; Legea cu privire la protecția datelor cu caracter personal, care unanim prevăd că orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale și nimeni nu poate fi obiectul unor imixtiuni arbitrare. Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a adus următoarea interpretare a noţiunii de viaţă privată: dreptul la intimitate, dreptul de a trăi așa cum dorești, protejat de publicitate. Noţiunea de viaţă privată cuprinde elemente care se raportează la identitatea unei persoane, precum numele, fotografia, integritatea fizică şi morală ale acesteia. Totuși, dreptul la viața intimă nu este unul absolut, conform art. 8 alin.(2) din CEDO, admițându-se un amestec doar în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora. Nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru că a făcut publice informaţii despre viaţa privată şi de familie a persoanei, dacă interesul public de a le cunoaşte depăşeşte interesul persoanei vizate de a nu răspândi informaţia. Mai mult decât atât, dreptul la respectul vieţii private şi de familie nu se extinde asupra informaţiilor despre viaţa privată şi de familie răspândite... obţinute în locurile publice. Orice ingerință trebuie să îndeplinească trei condiții, și anume, să fie: legitimă și justificată; în concordanță cu legea; necesară într-o societate democratică. Dreptul la viață privată se aplică diferit, în funcţie de sfera în care operează individul – sfera privată sau spațiul public. Utilizarea dronelor pentru a monitoriza aspecte ale vieții ce țin de sfera privată, cu siguranță, va constitui o ingerință în viața intimă. Cât privește spațiul public care poate fi accesat, în principiu, de către oricine, în mod liber, intimitatea individului este echivalentă lipsei de intimitate, deoarece intrarea sau aflarea într-un spațiu public presupune că individul este conștient că poate fi cel puțin văzut, recunoscut și cercetat. Prin urmare, utilizarea dronelor pentru fotografierea în spațiile publice nu ar constitui o ingerință în viața intimă. Dar aceasta nu înseamnă că persoanele pot fi private în mod absolut de intimitate în spațiul public, relevantă fiind cauza Peck c. Marea Britanie în care Curtea a recunoscut un anumit grad de intimitate, chiar și în spațiile publice. De asemenea, are importanță și notorietatea persoanei fotografiate: este ea persoană publică sau privată? În cauza von Hannover c. Germaniei (nr. 3), Curtea a menționat că este necesar să se facă distincţie între persoanele de drept privat şi persoanele care acţionează într-un context public, în calitate de personalităţi politice sau persoane publice în exercitarea funcțiilor oficiale ale acestora. Astfel, în timp ce o persoană de drept privat necunoscută publicului, poate pretinde o protecţie deosebită a dreptului său la viaţa privată, aceasta nu este valabil şi pentru persoanele publice. Totuși, acest lucru nu este valabil, chiar dacă persoanele vizate se bucură de o anumită notorietate, în cazul în care fotografiile publicate se raportează exclusiv la detalii din viaţa lor privată sau au ca unic scop satisfacerea curiozităţii publicului. În acest din urmă caz, libertatea de exprimare impune o interpretare mai strictă. Un alt criteriu reprezintă contribuția fotografiilor la o dezbatere factuală de interes general care depăşește simpla dorinţă de a satisface curiozitatea publicului. În această privinţă, cu cât este mai mare valoarea informaţiei pentru public, cu atât interesul unei persoane de a fi protejată împotriva difuzării acesteia trebuia să devină mai puţin important, şi invers. Informaţiile despre viaţa privată şi de familie a persoanelor publice şi a persoanelor fizice care exercită funcţii publice pot fi dezvăluite dacă aceste informaţii prezintă interes public. Noțiunea de ,,dezbatere de interes general” urmează a fi definită în fiecare caz particular. Răspunderea pentru cauzarea prejudiciilor, ca urmare a utilizării dronelor, nu este exclusă. Astfel, în cazul încălcării vieței intime a persoanei, reclamantul poate cere repararea prejudiciilor morale, materiale conform Codului civil, or, operatorul dronei poate fi tras la răspundere penală pentru încălcarea inviolabilităţii vieţii personale sau vătămarea intenţionată a integrităţii corporale. De asemenea, se poate solicita exprimarea scuzelor publice. În concluzie, legalitatea utilizării dronelor pentru a captura unele imagini urmează a fi stabilită în fiecare caz particular de către instanța de judecată prin evalurea substratului faptic și determinarea celor două criterii de bază – notorietatea persoanei și contribuția materialului la o dezbatere de interes general. Prin urmare, un răspuns univoc, uniform pentru toate cauzele unde se pretinde încălcarea dreptului la viață intimă prin utilizarea de drone nu există. În ceea ce ține de regimul acestor aparate de zbor, de lege ferenda propunem adoptarea unui act normativ care urmează să le reglementeze în detaliu, fapt care va ajuta la soluționarea litigiilor care cu certitudine în viitorul apropiat vor ajunge pe masa judecătorilor.