În lucrare sunt analizate erorile aleatoare în evaluarea performanţelor şcolare ale elevilor în bază de competențe care diminuează randamentul școlar și rolul design-ului experimental la formarea subcompetențelor elevilor în cadrul lecției de fizică asistată de calculator. Erorile aleatoare în evaluare, recunoscute, se referă, în mod concret, la următoarele aspecte: efecte sursă – se datorează persoanei evaluate; efectul halo – se referă la tendinţa aprecierilor unor rezultate sau abilităţi sub influenţa impresiei generale asupra elevului sau grupului de elevi; efecte secvenţiale – se datorează examinărilor orale; efectul de ordine – se referă la tendinţa evaluatorului de a menţine acelaşi nivel de notare, deşi, în realitate există diferenţe calitative între lucrări; eroarea logică – se referă la substituirea obiectivelor prioritare, importante ale evaluării, prin obiective secundare pentru apreciere. Alte efecte: ecuaţia personală a evaluatorului – ne atrage atenţia asupra faptului că unele trăsături de personalitate ale profesorului (severitate/indulgenţă, fluctuant/constant, calm/nervos etc.), influenţează modul său de apreciere; tipologia examinaţilor – particularităţile psihice ale elevilor pot influenţa şi ele aprecierea rezultatelor, din partea profesorului. Astfel, spontaneitatea, creativitatea, capacitatea de a face raţionamente logice, deductive, analogice etc. influenţează pozitiv evaluarea, în timp ce timiditatea, rigiditatea etc. dezavantajează cu siguranţă. Elaborarea unui Design Experimental, specific nivelului real de cunoaștere al elevilor, integralizat în instruirea cu ajutorul calculatorului la lecția de fizică, diminuează erorile aleatoare în evaluare și riscul apariției eșecului școlar la elevii cu cerințe specifice raportate la subcompetențele pe care le posedă. Principalele forme ale unui experiment sunt: experimentul natural care se desfășoară în cadrul natural al subiecților, la locul de muncă, la școală, în diferite grupuri, fără ca aceștia să știe de experimentul propriu-zis, și experimentul de laborator care folosește atât proba hârtie- creion, cât și instrumente de măsurare. Orice experiment, orice proiect de cercetare, are o multitudine de elemente care trebuie controlate, lămurite și definite corect:observațiile și măsurătorile; tratamentele sau programele; grupurile, selecția grupurilor; timpul. Toate aceste elemente sunt unificate într-un cadru care oferă posibilitatea verificării lor, acest cadru unificator purtând numele de design experimental. Vom prezenta în continuare cele mai efective metode ale unui design experimental, şi anume: metoda predării/învăţării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar) – este o strategie instrucţională de învăţare a tehnicilor de studiere a unui text ştiinţific. După ce sunt familiarizaţi cu metoda, elevii interpretează rolul profesorului, instruindu-şi colegii. Are loc o dezvoltare a comunicării elev–elev; metoda predării-învăţării reciproce este centrată pe patru strategii de învăţare folosite de oricine care face un studiu de text pe teme ştiinţifice:  rezumarea;  punerea de întrebări, clarificarea datelor; prognosticarea, înaintarea concluziilor. Specificăm: formularea întrebării şi avansarea ipotezelor – evocare; testarea ipotezelor alternative – explorare/experimentare; Propunerea unei explicaţii – reflecție/explicare; testarea explicaţiei prin includerea altor cazuri particulare; raportarea rezultatelor – aplicare; Impactul noilor cunoştinţe în diferite domenii – transfer. Propunem în continuare un design experimental – model cu interogare interactivă a subiecților, joc didactic și testare asistată de calculator cu răspuns programat:Concluzii: Interogarea interactivă la lecția de fizică asigură o bună dispoziție a elevilor, economie de resurse, de timp, materiale şi corectitudine în notarea elevilor.