Tuberculoza este o maladie infecțioasă, frecventă, provocată de Micobacterium tuberculosis. Cauzele principale ale persistenţei bolii sunt tratamentul de lungă durată, cantitatea mare de medicamente administrate, dezvoltarea rezistenţei etc. Astfel există necesitatea obținerii unor remedii antituberculoase noi, cu proprietăți mai avantajoase. Pentru aceasta se propune ,,incapsularea” principiului activ antituberculos în molecula ciclodextrinei. Ciclodextrinele sunt oligozaharide ciclice de proveniență naturală, a căror molecule sunt formate din 6-8 unități de -D-glucopiranoză. Conform savantului Szejtli, cele mai importante avantaje ale complecșilor substanţelor active cu ciclodextrinele sunt: eliberarea controlată și protejarea principiilor active medicamentoase faţă de diferite procese, obţinerea unor compoziţii stabile, standardizabile, mărirea solubilității unor substanțe medicamentoase greu solubile și ca urmare creșterea biodisponibilității lor, mascarea gustului și a mirosului neplăcut. Materiale și metode Materiale: izoniazida-producător ,,Terapia S.A.”; β-ciclodextrină (β-CD). Prepararea sistemelor binare (SB) prin metoda frământării Au fost preparate SBf (β-CD – izoniazidă) în raporturi de masă 1:1 și 2:1, conform metodicii lui Szejtli, 1988. Amestecurile alcătuite din β-CD și izoniazidă s-au frământat în mojar timp de 60 min, adăugând apă pentru menținerea aspectului de pastă. Următoarele 30 min s-a măcinat până la uscat. Prepararea SB prin metoda coprecipitării S-au preparat suspensii apă-SBf (β-CD – izoniazidă, 1:1, 2:1), care au fost agitate timp de 48 de ore la t = (40±2)ºC. Suspensia a fost decantată, iar precipitatul obținut a fost uscat la t=25º C. Rezultate și discuții.Pentru a confirma formarea compușilor complecși izoniazidă-CD au fost obținute și analizate spectrele în IR ale SB β-CD-izoniazidă preparate prin frământare și coprecipitare. Schimbările în pozițiile picurilor, intensității, formei, apariția picurilor noi indică formarea compușilor complecși între CD și izoniazidă. Vibrațiile de deformare a grupei –NH2 se identifică în regiunea 650-900 cm-1 . În domeniile 890-955 cm-1 și 3200-3300 cm-1 se evidențiază vibrațiile grupei –OH. De menționat este faptul că indiferent de metoda preparării și compoziția SB are loc formarea legăturilor de H intermoleculare, fapt confirmat prin apariția picurilor noi în regiunile 1000-1075 cm-1 și 3200-3400 cm-1 , precum și identificarea vibrațiilor grupei – OH, C-O-H.Fig. Spectrele de absorbție în IR ale: I – izoniazidei, II – β-CD, III – SBf (βCD – izoniazidă, 1:1), IV – SBf (β-CD – izoniazidă, 2:1),V – SBc (β-CD – izoniazidă, 1:1), VI – SBc (β-CD – izoniazidă, 2:1) Intensitatea mai sporită la ν = 1025 cm-1 în spectrele SB (β-CD – izoniazidă, 2:1) comparativ cu SB (β-CD – izoniazidă, 1:1) ne permite să concludem asupra formării compusului complex β-CD – izoniazidă, 2:1. Schimbările apărute în spectrele SBf (β-CD – izoniazidă, 2:1) sunt mai evidențiate decât în cazul SBf (β-CD – izoniazidă, 1:1), iar în cazul SB preparate prin coprecipitare în raportul β-CD – izoniazidă, 1:1. Concluzii Studiind spectrele IR ale SBf (β-CD – izoniazidă, 1:1), SBf (β-CD – izoniazidă, 2:1), SBc (β-CD – izoniazidă, 1:1), SBc (β-CD – izoniazidă, 2:1), a fost stabilit că: – indiferent de metoda preparării și compoziția SB, are loc formarea compușilor complecși; – folosind metoda frământării, intensitatea interacțiunilor dintre β-CD și izoniazidă este mai pronunțată în SBf (β-CD – izoniazidă, 2:1); – folosind metoda coprecipitării, intensitatea interacțiunilor dintre β-CD și izoniazidă este mai pronunțată în SBc (β-CD – izoniazidă, 1:1).