Compuşi coordinativi ai unor metale 3d cu 4-(metoxifenil)tiosemicarbazone ale aldehidei salicilice
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
692 48
Ultima descărcare din IBN:
2023-05-24 09:49
SM ISO690:2012
DAMIAN, Ina. Compuşi coordinativi ai unor metale 3d cu 4-(metoxifenil)tiosemicarbazone ale aldehidei salicilice. In: Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti:: Ştiinţe ale naturii şi exacte Științe juridice și economice, 21-22 aprilie 2016, Chişinău. Chişinău, 2016: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2016, SNE, SJE, pp. 26-28.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti:
SNE, SJE, 2016
Sesiunea "Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti: "
Chişinău, Moldova, 21-22 aprilie 2016

Compuşi coordinativi ai unor metale 3d cu 4-(metoxifenil)tiosemicarbazone ale aldehidei salicilice


Pag. 26-28

Damian Ina
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 1 iulie 2019


Rezumat

Anterior, la Facultatea de Chimie şi Tehnologie Chimică au fost sintetizaţi compuşi coordinativi ai biometalelor cu 4-feniltiosemicarbazonele aldehidei salicilice substituite. A fost stabilit că liganzii iniţiali şi compuşii complecşi ai biometalelor în baza lor manifestă activitate anticanceroasă şi antimicrobiană selectivă. În continuare, a prezentat interes de a sintetiza noi compuşi coordinativi ai unor biometale cu liganzii de acest tip, care conţin în fragmentul fenilic al tiosemicarbazonei coordinate grupa metoxi- în diferite poziţii, a studia compoziţia şi structura lor, precum şi proprietăţile fizicochimice şi biologice. Obiectivele lucrării date au constat în găsirea condiţiilor de sinteză, stabilirea structurii şi proprietăţilor fizico-chimice ale compuşilor coordinativi ai Cu(II) şi Ni(II) cu 4-(2-, 3-, sau 4-metoxifenil) tiosemicarbazonele aldehidei salicilice:unde: H2L 1 : R1 = OCH3, R2 =R3 = H; H2L 2 : R2 = OCH3 , R1 =R3 = H; H2L 3 : R3 = OCH3 , R1 =R2 = H. Pentru realizarea scopului propus, mai întâi au fost sintetizate 4-(2- 3-, sau 4-metoxifenil)tiosemicarbazidele. Sinteza lor a fost realizată după metoda clasică, în baza reacţiei anisidinei corespunzătoare cu DTMT şi apoi reacţia tioureei formate cu hidrazina şi condensarea tiosemicarbazidei cu aldehida salicilică.Sinteza compuşilor daţi a fost realizată conform următoarei scheme: MX2 • nH2O + H2L 1-3 → M (HL1-3 ) X + HX + nH2O, unde: M = Cu, Ni ; X = Cl - , NO3 - ; n = 2-6. M(CH3COO)2• nH2O + 2H2L 1-3→ M(L1-3 )2 • H2O + + 2CH3COOH + (n-1)H2O, unde: M = Cu; Ni; n = 1-4. Puritatea tiosemicarbazonelor finale şi a produşilor intermediari a fost confirmată prin determinarea cromatografică, determinarea punctelor de topire şi în baza sprectrelor RMN la 1H şi 13C. Experimentul a demonstrat că la interacţiunea soluţiilor etanolice ale clorurii, nitratului sau acetatului de Cu(II) şi Ni(II) cu liganzii susnumiţi, luate în raport molar de 1:1, se formează compuşi coordinativi microcristalini, pentru care în baza datelor analizelor la metal au fost propuse compoziţiile: Cu(HL1-3 )X, unde: X= Cl - , NO3 - ; CuL1-3 • H2O; Ni(HL1-3 )2; NiL1-3 • H2O. Analiza compuşilor la metal a fost efectuată complexonometric, descompunând complecşii cu ajutorul amestecului de H2SO4 şi HNO3 concentrat, cu titrarea ulterioară a soluţiilor obţinute în prezenţa soluţiilor-tampon cu trilon B, folosind ca indicator murexidul. Cercetarea magnetochimică la temperatura camerei a compuşilor coordinativi sintetizaţi a arătat că complecşii cuprului cu toţi liganzii sunt paramagnetici, dar au momentele magnetice efective scăzute, în comparaţie cu valoarea pur spinică, caracteristică pentru un electron necuplat. Aceste date experimentale indică asupra faptului că între atomii centrali de cupru, care au configuraţia 3d9 , apare interacţiunea electronică şi complecşii au structură dimerică. În cazul complecşilor obţinuţi în baza Cu(NO3)2 şi CuCl2, fragmentul tiosemicarbazidic se află în formă tionică, iar în cazul complexului obţinut din Cu(CH3COO)2 liganzii se află în formă tiolică deprotonată. În cazul complexului Ni(HL1-3 )2, complecşii sunt paramagnetici şi după valorile momentelor efective magnetice atomii centrali în componenţa complecşilor se află în înconjurare octaedrică a liganzilor. Complexul Ni(L 1-3 )H2O este diamagnetic, aceste date expuse vorbesc despre aceea că atomul central de nichel, în componenţa acestui complex, se află în înconjurare plan-pătratică. Pentru confirmarea structurilor presupuse, sunt necesare investigaţii suplimentare. Determinarea activităţii antimicrobiene şi antifungice a compuşilor sintetizaţi a fost efectuată la Universitatea de Medicină şi Farmacie ,,N. Testemiţanu”. În mediu nutritiv lichid, în bulion peptonat din carne, de 2% la pH 7,0 prin metoda diluţiilor succesive. În calitate de cultură de referinţă în experimentul in vitro au fost folosite tulpinile standard de Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Staphylococus aureus şi Candida albicans. Dizolvarea substanţelor studiate în dimetilformamidă, cultivarea microorganismelor, obţinerea suspensiei, determinarea concentraţiei minime de inhibiţie şi concentraţiei bactericide minimale au fost efectuate după metoda standard descrisă în literatura de specialitate. Rezultatele studiului activităţii antimicrobiene au arătat că compuşii sintetizaţi posedă activitate bacteriostatică şi bactericidă în limita concentraţiilor 125-500 µg/ml. A fost stabilit că cea mai înaltă activitate biologică faţă de microorganismele studiate manifestă compuşii coordinativi obţinuţi în baza 4-(2-metoxifenil) tiosemicarbazonei aldehidei salicilice (H2L 1 ). Cea mai înaltă sensibilitate faţă de compuşii studiaţi manifestă tulpinile de Staphylococus aureus şi Candida albicans. Natura restului de acid, practic, nu influenţează asupra activităţii biologice a compuşilor sintetizaţi. Proprietăţile depistate ale compuşilor coordinativi sintetizaţi prezintă interes din punctul de vedere al extinderii arsenalului de remedii antimicrobiene şi antifungice şi pot găsi utilizare în cazul rezistenţei microorganismelor faţă de medicamentele tradiţionale.