Emoțiile autoreferențiale în fenomenul excluziunii sociale a părinților care au în grija lor copii cu dizabilități
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
1215 25
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-18 07:06
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
043.3 (23)
ȘTIINȚĂ ȘI CUNOȘTINȚE. ORGANIZARE. ȘTIINȚA CALCULATOARELOR. INFORMARE. DOCUMENTARE. BIBLIOLOGIE. INSTITUȚII. PUBLICAȚII (10231)
SM ISO690:2012
HARAZ, Svetlana. Emoțiile autoreferențiale în fenomenul excluziunii sociale a părinților care au în grija lor copii cu dizabilități. In: Psihologie, revista ştiinţifico-practică , 2019, nr. 1-2(34), pp. 60-66. ISSN 1857-2502.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Psihologie, revista ştiinţifico-practică
Numărul 1-2(34) / 2019 / ISSN 1857-2502 /ISSNe 2537-6276

Emoțiile autoreferențiale în fenomenul excluziunii sociale a părinților care au în grija lor copii cu dizabilități

Self-reliant emotions in the phenomenon of social exclusion of parents who have children with disabilities in their care

CZU: 043.3

Pag. 60-66

Haraz Svetlana
 
Universitatea Liberă Internaţională din Moldova
 
Disponibil în IBN: 13 iunie 2019


Rezumat

Acest demers de cercetare are la bază credința potrivit căreia abordarea provocărilor cu care se confruntă părinții care au în grija lor copii cu dizabilități, necesită o înțelegere amănunțită a atitudinilor care guvernează comportamentul de zi cu zi ale oamenilor din jurul acestora. Părinții, care au copil cu dizabilitate, cu siguranță trăiesc o provocare multidimensională pe care le-a lansat-o viața fără dreptul de reproș. Mai mult, indiferent de circumstanțele în care se desfășoară suferința emoțională, părinții trebuie să facă față celor mai greu de imaginat situații. Excluziunea socială nu este doar un rezultat al circumstanțelor de moment, dar și un impact asupra perspectivelor de viitor ale persoanei afectate. Fenomenul excluderii sociale a părinților care au în grija lor copii cu dizabilități reprezintă un fenomen social necesar de prevenit, deoarece în momentul de față nu poate fi evitat. În cele mai multe cazuri părinții se învinovățesc într-o mare măsura pentru suferința copilului lor. Referințele auto-emoționale, necesitatea alegerilor dificile și atitudinea societății dezarmează părinții în fața necunoscutului, aceștia folosesc toate eforturile și resursele de care dispun pentru a depăși astfel de situații. Câte frământări sufletești, câte ezitări și reconcilieri cu sine și cu cei din jur se ascund în spatele acestei situații deloc simple. În pofida mobilizării maximale aceasta le reușește până la un punct.

This research approach is based on the belief that addressing the challenges faced by parents who have children with disabilities in their care requires a thorough understanding of the attitudes that govern the daily behavior of people around them. Parents, who have a child with disabilities, certainly live a multidimensional challenge that life has given them without the right to reproach. Moreover, regardless of the circumstances in which emotional suffering occurs, parents have to cope with the most difficult situations imagined. Social exclusion is not just a result of the circumstances of the moment, but also an impact on the future perspectives of the affected person. The phenomenon of social exclusion of parents who have children with disabilities in their care is a necessary social phenomenon to prevent, because at the moment it can not be avoided. In most cases, parents blame themselves a great deal for their child’s suffering. The self-emotional references, the need for difficult choices, and the attitude of society disarm parents against the unknown, they using all their efforts and resources to overcome such situations. How many soul mishaps, hesitations and reconciliations with oneself and others are hiding behind this simple situation. In spite of maximal mobilization, it does so to a certain point.

Cuvinte-cheie
părinţi, copii cu dizabilităţi, excluziune, emoții auto-referențiale, rușine, vină, detaşare, externalizare, Alfa-mândrie, Beta-mândrie,

parents, children with disabilities, exclusion, self-referential emotions, shame, guilt, detachment, outsourcing, Alpha-pride, Beta-pride