Comisia rogatorie este o instituţie care mijloceşte administrarea probelor, semnificând o procedură utilizată pentru administrarea unor probe sau efectuarea unor acte procedurale de către un alt organ decât cel ce instrumentează cauza penală. Recurgerea la serviciile comisiei rogatorii constituie o excepţie în activitatea organelor judiciare, fiind folosită numai în situaţiile în care nu au posibilitatea să efectueze personal un anumit act procedural, renunţând la nemijlocirea administrării probelor în favoarea operativităţii în procesul penal. Autorii noului Cod de procedură penală, pe lângă un şir de reglementări noi, au inclus şi această instituţie, în special în capitolul ce cuprinde dispoziţii cu privire la asistenţa judiciară internaţională în materie penală. Acest fapt este salutabil, deoarece anterior legislaţia naţională nu reglementa în mod practic aceste relaţii, practicienii aplicând direct prevederile instrumentelor internaţionale, care în majoritatea lor sunt destul de laconice. Ca rezultat, fiecare jurist interpretează în felul său normele din aceste tratate internationale, fapt care duce la lipsa uniformităţii în aplicarea lor.