n prezent cea mai utilizată este agricultura intensivă, o ramură importantă fiind cea silvică care asigură populaţia cu material de construcţie, celuloză, combustibil. Însă o astfel de abordare nu eliberează agroecosistemele de boli şi dăunători, ceea ce duce în fiecare an la pierderea unei treimi din roada preconizată. Numai în Republica Moldova din cele 419 mii de hectare împădurite cca 94 mii de hectare sunt afectate de dăunători forestieri şi boli. Unul dintre cei mai feroce dăunători este Lymantria dispar L., un lepidopter nocturn, forma adultă a căruia este inofensivă, însă larvele, popular numite omida-păroasă-a-stejarului, sunt polifage şi pot defolia complet arborii, ducând la o scădere considerabilă a calităţii lemnului, dăunând astfel la circa trei sute de specii de plante. Actualmente, în zona noastră una dintre cele mai atacate specii este stejarul, o specie preţioasă atât din punct de vedere economic, cât şi floristic. Oamenii de ştiinţă încă cu multe decenii în urmă au început aplicarea metodelor biologice de protecţie, dar odată cu dezvoltarea industriei chimice ea a fost devansată. Pericolul este că utilizarea îndelungată a pesticidelor de natură chimică pe terenurile agricole duce la acumularea lor în sol, în unele cazuri, chiar şi pătrunderea lor în apele freatice, ducând la distrugerea faunei adiacente. Astfel că una din cele mai efective metode este utilizarea patogenilor naturali ai dăunătorului pentru a nu destabiliza ecosistemul şi duce la o poluare biologică a mediului. Unul din aceşti patogeni sunt baculovirusurile. Din ele cel mai răspândit la Lymantria dispar L. este virusul poliedrozei nucleare (VPN). Utilizarea lui are acelaşi efect asupra defoliatorului, dar nu afectează fauna adiacentă, aceste virusuri fiind specifice doar insectelor şi manifestând o specificitate îngustă faţă de gazdă. Alt beneficiu este că virusul se menţine în populaţie timp de câţiva ani, astfel evitându-se ascensiunea rapidă a efectivului, pe când pesticidele chimice necesită a fi aplicate an de an, larvele nu se pot adapta la virus, iar la acţiunea pesticidelor chimice de multe ori dăunătorii dezvoltă rezistenţă, se va micşora costul pentru protecţia plantelor. Ca rezultat noi obţinem o recoltă mai bună, fauna adiacentă este în perfectă ordine, produsele obţinute sunt mai ieftine şi de calitate mai înaltă. Materiale şi metode. Pentru a vedea cât de eficientă este metoda dată s-au montat experimente în laborator, şi anume: au fost crescute larve de omida-păroasă-a-stejarului, apoi la vârsta II ele au fost împărţite în trei variante şi martorul, fiecare având câte trei repetiţii. În fiecare repetiţie s-au utilizat câte 40 de larve. Apoi acestea au fost infectate cu suspensie virală de diferite diluţii: 10-1 ,10-2 ,10-3 , soluţia iniţială având un titru total= 5.7366 x 108 . După ziua a treia de la infectare se începe evidenţa mortalităţii larvelor pe variante, evidenţa mortalităţii larvelor Lymantria dispar L. se efectuează până la a 15-a zi. Determinarea titrului VPN se efectuează după metodologie (1). Eficienţa suspensiilor virale se determină după formula lui Abbot (1). Rezultate şi discuţii. În baza cercetărilor au fost obţinute următoarele rezultate: Fig. Reprezentarea grafică a indicelui Abbot Eficacitatea suspensiilor virale este foarte înaltă atingând valori după 90%, ceea ce dă posibilitate de a lucra mai departe asupra acestui obiect şi elaborarea în final a unui preparat biologic bazat pe baculovirusuri ce va avea o eficacitate la fel de bună ca mijloacele chimice.