Conexiunea „managementul resurselor umane – sănătatea ocupațională” în cadrul organizațiilor
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
1109 113
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-24 02:38
SM ISO690:2012
BÎRCĂ, Alic. Conexiunea „managementul resurselor umane – sănătatea ocupațională” în cadrul organizațiilor. In: Integrare prin cercetare și inovare.: Ştiinţe socioumanistice, 28-29 septembrie 2016, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: CEP USM, 2016, 2016, Vol.2, R, SSU, pp. 202-206. ISBN 978-9975-71-818-9.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare și inovare.
Vol.2, R, SSU, 2016
Conferința "Integrare prin cercetare și inovare"
Chișinău, Moldova, 28-29 septembrie 2016

Conexiunea „managementul resurselor umane – sănătatea ocupațională” în cadrul organizațiilor


Pag. 202-206

Bîrcă Alic
 
Academia de Studii Economice din Moldova
 
Disponibil în IBN: 23 aprilie 2019


Rezumat

În ultimii ani, schimbările majore care au loc în societate sub aspect economic și social, precum și creșterea instabilității locului de muncă și suprasolicitarea profesională au condus la acordarea unei atenții sporite sănătății ocupaționale din partea managementului resurselor umane. Una din cele mai importante probleme ale sănătății ocupaționale din ultimii ani este stresul profesional care afectează tot mai mulți angajați. Potrivit unui studiu, în Europa mai mult de 40 de milioane de oameni sunt afectați de stresul profesional. În ultimul sondaj anual al Industrial Society, realizat în țările membre ale Uniunii Europene, s-a relevat că 76% din angajații comunitari consideră că stresul profesional este cea mai mare problemă de sănătate și siguranță cu care se confruntă și se vor confrunta în următorii 2 ani cel puțin [3]. În afară de aceasta, stresul profesional este „alimentat” și de presiunile venite din partea managementului superior. Pentru a face față unei concurențe globale mai intense și mai evidente, care a devenit tot mai acerbă în ultimii ani, managementul superior înaintează pretenții din ce în ce mai mari față de performanțele angajaților. Or, suprasolicitarea angajaților sau orice efort suplimentar depus de angajat poate afecta starea de sănătate a acestuia. Astfel de situații au condus la dezvoltarea mai rapidă a unui domeniu conex managementului resurselor umane, cel al sănătății ocupaționale. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, sănătatea reprezintă „o bună stare fizică, psihică și socială” [4]. Există o relație reciprocă între starea de sănătate și capacitatea de muncă, individul sănătos prezentând o adaptare la muncă și o productivitate optimă, iar pe de altă parte, munca reprezintă sursa bunăstării sociale care influențează starea fizică [1, p.258]. Promovarea sănătății în mediul profesional este o activitate derulată prin diferite programe, cu scopul de a ajuta angajații să mențină o stare optimă de sănătate, prin conștientizarea importanței problemei și adoptarea de schimbări benefice în stilul și în mediul de muncă. Elaborarea și implementarea din partea subdiviziunii de resurse umane a programelor de promovare a sănătății în mediul profesional demonstrează faptul că managementul superior al organizațiilor conștientizează rolul și semnificația acestora, deoarece au efecte economice benefice, și anume:  reducerea cheltuielilor legate de serviciile medicale;  scăderea absenteismului;  creșterea productivității muncii;  sporirea moralului angajaților;  atragerea mai rapidă a candidaților necesari;  menținerea angajaților cu performanțe înalte;  îmbunătățirea imaginii organizației;  contribuția la sănătatea și bunăstarea resurselor umane etc. În ultimii ani, a apărut un nou domeniu de activitate – psihologia sănătății ocupaționale – aflat la interferența dintre sănătatea ocupațională și psihologia organizațională. Domeniu relativ nou, psihologia sănătății ocupaționale capătă tot mai mult contur în cadrul organizațiilor, pornindu-se de la problemele cu care se confruntă angajații în mediul profesional. Potrivit cercetătorului englez M.Adkin, obiectul de studiu al psihologiei sănătății ocupaționale îl reprezintă „mediile de muncă sănătoase, definite ca fiind acelea în cadrul cărora angajații, folosindu-și abilitățile și talentele, obțin performanțe înalte, satisfacții mari și o stare de bine din punct de vedere psihologic” [3].Interesul funcțiunii de resurse umane față de psihologia sănătății ocupaționale pornește de la premisa că rezultatele recente obținute în acest domeniu contribuie la modernizarea politicilor de management al resurselor umane. Dacă organizațiile consideră că resursele umane sunt cea mai valoroasă investiție, acestea dovedesc nu doar interesul față de performanța angajaților, ci și interesul față de sănătatea și starea lor de bine. În opinia specialiștilor Tetrick și Quick, puntea de legătură între psihologia ocupațională și managementul resurselor umane a devenit actuală datorită interesului comun care nu vizează doar aspectele negative ce duc la boală, absenteism sau insatisfacție în muncă, ci și aspectele pozitive, ce îmbunătățesc calitatea vieții la locul de muncă și promovează sănătatea, siguranța și buna stare psihologică a angajaților [2, p.105]. Din cele menţionate, putem deduce că obiectivul managementului resurselor umane și al psihologiei sănătății ocupaționale îl reprezintă optimizarea atât a activităților angajaților, cât și ale organizației. Acționând convergent, managementul resurselor umane și psihologia sănătății ocupaționale permit obținerea anumitor beneficii legate de starea de sănătate a angajaților, în particular, și a organizației, în general. Adică, ceea ce este benefic pentru sănătatea și starea de bine a angajaților, este benefic și pentru organizație, și invers. În vederea realizării obiectivului comun – angajați sănătoși într-o organizație sănătoasă și de succes – considerăm că cea mai bună strategie este de a integra psihologia ocupațională în managementul resurselor umane în organizațiile din Republica Moldova. În afară de sănătatea angajaților, în ultima perioadă se vorbește tot mai mult de starea de bine a personalului. În anul 2006, cercetătorii americani în domeniu M.J. Grawitch, M. Gottschalk și D.C. Munz defineau starea de bine ca „fațete fizice, mentale și emoționale ale sănătății angajatului în interacțiune complexă, acționând pentru a afecta persoanele” [1, p.167]. În context organizațional, starea de bine cuprinde dimensiuni generale legate de muncă, cum ar fi satisfacția în muncă, atașamentul față de muncă etc., precum și dimensiuni specifice legate de relațiile interpersonale armonioase cu colegii, satisfacția față de salariul primit etc. În anul 2007, Chartered Institute of Personnel and Development definește starea de bine la locul de muncă prin crearea unui mediu care să promoveze o stare de mulțumire ce ar permite angajaților să se dezvolte și să-și atingă potențialul cel mai înalt pentru beneficiul lor și al organizației [2, p.107]. Sănătatea și starea de bine la locul de muncă sunt elementele-cheie ale strategiei Europa 2020 pentru creștere, competitivitate și dezvoltare durabilă [3]. O economie sănătoasă depinde de o populație sănătoasă. Fără aceasta, angajatorii pierd din nivelul de productivitate al angajaților, iar cetățenii sunt lipsiți de o potențială longevitate și calitate a vieții. Acest lucru este deosebit de important având în vedere dezbaterea în curs privind îmbătrânirea demografică a populației europene. Pornind de la cele menționate, putem constata că tot mai multe organizații la nivel mondial își orientează eforturile, prin funcțiunea de resurse umane în vederea creării unui echilibru între maximizarea productivității și riscul de epuizare din partea angajaților, care poate genera erori profesionale, având drept consecințe costuri financiare suplimentare sau demisii. Adoptarea unei abordări holistice ce stă la baza stării de bine, precum și dezvoltarea inițiativelor legate de aspectul dat și integrarea acestora cu alte politici de resurse umane, pot asigura un anumit echilibru psihic și fizic al tuturor angajaților organizației. Regăsirea stării de bine printre prioritățile managementului superior face ca organizația să fie mai productivă, mai atractivă și mai responsabilă pentru starea angajaților săi. Așadar, rezultatele investigațiilor ne permite să constatăm că sănătatea ocupațională are implicații directe asupra activității angajaților, în special asupra performanței acestora. De aceea managementul resurselor umane din cadrul organizațiilor nu trebuie să fie indiferent faţă de acest aspect, ci, dimpotrivă, să elaboreze acțiuni și politici concrete care să aibă implicații directe asupra vieții profesionale a angajaților, precum și asupra performanțelor economice ale organizațiilor.