cadrul organizațiilor necomerciale, apare necesitatea prezentării unor informații veridice și complexe privind mărimea și structura surselor de finanțare ale activelor, ceea ce impune perfecționarea analizei structurii acestuia. De menționat că pentru realizarea reușită a analizei structurii surselor de finanțare la organizațiile necomerciale se vor aplica prevederile Recomandărilor metodice privind tranziția la noile Standarde Naționale de Contabilitate (SNC) și Indicațiilor metodice privind particularitățile contabilității în organizațiile necomerciale [1]. Această direcție de analiză se efectuează exclusiv în baza datelor reflectate în pasivul bilanțului. În bilanț sursele de finanțare ale organizației necomerciale sunt divizate în [1]: 1) capital propriu – mărimea surselor de finanțare aflate în dispoziția organizației necomerciale, rămase în activele acesteia după scăderea datoriilor; 2) datorii – obligații existente ale organizației necomerciale, inclusiv finanțările cu destinație specială, provenite din fapte economice trecute a căror stingere contribuie la o reducere a resurselor, purtătoare de beneficii economice. De remarcat că în bilanț datoriile sunt prezentate în funcție de gradul exigibilității, și se împart în [1]:  datorii curente, care includ datoriile ce se așteaptă să fie achitate sau decontate în termen de 12 luni din data raportării;  datorii pe termen lung, care cuprind toate celelalte datorii, cu excepția celor curente. În teoria și practica economică se aplică diverse modalități tehnice de efectuare a analizei structurale a surselor de finanțare ale activelor. În particular, recomandăm să se utilizeze în cadrul organizațiilor necomerciale metoda de analiză pe verticală. Esența acestei modalități constă în calcularea ponderii fiecărui element component în suma totală a surselor de finanțare ale activelor. Prin urmare, în Tabelul 1 va fi prezentată analiza structurii surselor de finanțare ale activelor după natură, prin metoda verticală, la asociația obștească „E-R” în anul 2015. În calitate de sursă informațională servește pasivul bilanțului.Din datele Tabelului 1 rezultă că principalul component al surselor de finanțare ale activelor la sfârșitul anului de gestiune a fost capitalul propriu. Capitalul propriu deținea cota de 32,99% în totalul pasivelor la începutul anului majorându-se până la 57,10% la sfârșitul anului. În același timp se observă că pe parcursul anului de gestiune s-a diminuat ponderea datoriilor pe termen lung cu 5,14 (de la 35,29% la începutul perioadei la 30,15% la sfârșitul) puncte procentuale în totalul surselor de finanțare. De asemenea, s-a redus și cota datoriilor curente cu 18,97 (12,75%-31,72%) puncte procentuale în totalul pasivelor. Pentru studierea structurii surselor de finanțare ale activelor în teoria și practica economică pe larg se folosește metoda ratelor.Ratele de structură ale surselor de finanțare permit aprecierea rapidă a unor modificări structurale, precum și ajută la diferite comparații între organizațiile necomerciale. În cadrul analizei structurale a surselor de finanțare ale organizației necomerciale pot fi calculate și interpretate următoarele rate de structură: 1) Rata de autonomie = Capital propriu Total pasive  100 Această rată reflectă, pe de o parte, cota capitalului propriu în suma totală a surselor de finanțare ale organizației necomerciale, iar pe de altă parte – ponderea patrimoniului format pe seama mijloacelor proprii în suma totală a activelor organizației necomerciale. Nivelul de siguranță al acestui coeficient, după părerea preponderentă a specialiștilor, alcătuiește cel puțin 50%. În acest caz patrimoniul organizației necomerciale, care este format din surse proprii, servește drept garanție pentru achitarea tuturor datoriilor. 2) Rata de concentrare a datoriilor = Datorii pe termen lung și curente Total pasive  100 Indicatorul nominalizat caracterizează structura surselor de finanțare a activelor din punctul de vedere al cotei surselor împrumutate. De menționat că rata de concentrare a datoriilor se află în dependența opusă cu rata de autonomie. În mod normal, această rată trebuie să oscileze în limitele 0-50%. 3) Rata brută generală de îndatorare = Datorii pe termen lung și curente Capital propriu  100 După conținutul economic această rată măsoară suma mijloacelor atrase revenită la 1 leu capital propriu. Cu cât mărimea acestei rate este mai mare, cu atât mai riscantă este situația financiară a organizației necomerciale. Nivelul minim al ratei de corelație este 100%. 4) Rata solvabilității generale = Total pasive Datorii pe termen lung și curente  100 Rata reflectă gradul de acoperire a surselor împrumutate cu activele totale de care dispune organizația necomercială. În mod normal, nivelul acestei rate trebuie să nu fie mai mic de 200%. 5) Rata generală de acoperire a capitalului propriu = Total pasive Capital propriu  100 Rata generală de acoperire a capitalului propriu (rata pârghiei financiare) arată că la primele 100%, activele organizației necomerciale se finanțează pe seama surselor proprii, iar la celelalte procente – prin atragerea mijloacelor împrumutate. Sporirea acestui coeficient peste 200% reflectă situația dificilă în cadrul organizației necomerciale privind independenţa financiară. Este de menționat că utilizarea simultană a coeficienților nominalizați mai sus la analiza structurii surselor de finanțare nu se consideră rațională. Deși denumirea, formula de calcul, sensul economic și parametrii de apreciere a ratelor diferă, rezultatul aprecierii o să fie absolut identic. În cele ce urmează, se va analiza ratele de structură a surselor de finanțare ale organizației necomerciale. În calitate de sursă informațională servește pasivul bilanțului.Din analiza datelor prezentate în Tabelul 2 constatăm la sfârșitul anului nivelul destul de înalt al independenței financiare a organizației necomerciale de sursele împrumutate atrase. Această concluzie rezultă din faptul că în structura pasivelor absolut prevalează sursele proprii de finanțare. Aceasta se explică prin faptul că la începutul anului de gestiune capitalul propriu a constituit 32,99%, iar la sfârșitul anului – 57,10% din totalul surselor de formare a activelor. În dinamică se observă modificarea proporției în direcția micșorări cotei surselor împrumutate. De remarcat că aceeași concluzie se desprinde și din analiza celorlalte rate prezentate în tabelul 2. Din cele expuse mai sus, putem menționa că analiza structurii surselor de finanțare ale activelor prin metoda ratelor nu presupune neapărat determinarea tuturor ratelor prezentate. În viziunea autorului, pentru diferiți utilizatori ai informației, pot fi determinate diferite rate în funcţie de scopul urmărit, deoarece nu numărul ratelor aplicate determină calitatea analizei, ci reprezentativitatea ratelor pentru luarea deciziilor adecvate. Considerăm că rezultatul obținut în urma determinării unei rate nu trebuie absolutizat, ci trebuie interpretat în strânsă legătură cu evoluția altor indicatori economico-financiari ai organizației necomerciale. În final, remarcăm faptul că perfecționarea analizei structurii surselor de finanțare ale activelor la organizațiile necomerciale, prezintă multiple avantaje și pot contribui la obținerea informațiilor necesare pentru fundamentarea unor decizii economice optime și raționale.