Întreprinderile parcurg în decursul vieții lor mai multe etape, care, succedându-se, formează ciclul de viață al acestora. Succesiunea etapelor ciclului de viață al întreprinderii relevă o logică bine determinată și o serie de modificări în managementul acesteia și în caracteristicile cognitive, profesionale și de personalitate ale întreprinzătorilor. În Tabelul 1 au fost sintetizate caracteristicile principale ale managementului și ale întreprinzătorilor, în etapele incipiente ale activității unei întreprinderi.Intrarea afacerii în etapa de expansiune confirmă rezultatele pozitive ale viziunii, intuiției, cunoștințelor și eforturilor depuse de întreprinzători [1, p.72]. Expansiunea poate fi în domeniul de bază al activității întreprinderii și în alte domenii (afaceri), generată de observarea absenței de pe piață a unor produse/servicii pe care, cu puțin efort, întreprinderea le-ar putea oferi. În această etapă, se conturează și se dezvoltă sistemul organizatoric, informațional, decizional și metodologico-managerial. Cu toate că întreprinzătorul își menține poziția dominantă în organizație, există un sistem managerial care funcționează de sine stătător și în mod eficace [2, p. 319].  Etapa de maturitate este faza în care întreprinderea își încetinește ritmul de dezvoltare și ,,savurează” efectele rezultatelor din trecut. Întreprinzătorii nu mai au spiritul antreprenorial și entuziasmul din etapele inițiale ale afacerii. Fiind siguri că întreprinderea va înregistra rezultate pozitive și în continuare, întreprinzătorii nu mai întreprind măsuri de import al inovațiilor și know-how tehnic și tehnologic. Aceasta este eroarea principală, care transferă întreprinderile în etapa finală de declin al afacerii și dispariție de pe piață. Caracteristicile întreprinzătorilor și managementului întreprinderilor în etapa lor de maturitate și stabilitate economică sunt prezentate în Tabelul 1.2.Din ambele tabele, se observă diferența sesizabilă a evoluției în timp a caracteristicilor, atât a managementului întreprinderii, cât și a întreprinzătorilor. De unde deducem că este necesar a corela cunoștințele, aptitudinile și calitățile întreprinzătorilor cu particularitățile fiecărei etape a ciclului de viață. Iar pentru formarea competitivității și dezvoltării durabile a întreprinderii, se recomandă alegerea selectivă a strategiilor în funcţie de etapa ciclului de viață la care se află întreprinderea. Respectiv, în etapa lansării, întreprinzătorul poate opta către una dintre următoarele alternative strategice: a) iniţierea unei noi afaceri (este cea mai frecventă modalitate de iniţiere a afacerilor, ca urmare a independenţei în ce priveşte alegerea naturii afacerii şi posibilităţii selectării mediului competitiv în limitele dorite); b) cumpărarea unei afaceri existente (este necesar de menționat că jumătate dintre afacerile aflate în cursul negocierii procesului de achiziţionare eşuează şi peste 50% dintre cele care în final sunt achiziţionate nu corespund aşteptărilor cumpărătorilor);  c) achiziţionarea unei francize. În etapele de dezvoltare şi maturitate se poate recurge la:  a) strategii de concentrare prin dezvoltarea pieței, produsului sau integrare orizontală; b) integrare verticală în amonte sau în aval; c) diversificare concentrică. Spre exemplu, diversificarea concentrică bazată pe produs se poate realiza în situaţia în care o firmă care comercializează confecţii îşi extinde gama produselor prin includerea în sortiment a articolelor de marochinărie. În mod similar, diversificarea concentrică având drept obiect piaţa poate avea loc, atunci când o firmă care comercializează articole pentru nou-născuţi decide să desfacă şi jucării pentru acelaşi segment-ţintă;  d) diversificare conglomerată. Adoptarea acestor strategii se poate realiza pe baza eforturilor proprii firmei (creştere internă) sau prin intermediul fuziunilor, achiziţiilor sau alianţelor. În etapa declinului se poate opta pentru: a) strategii de restrângere, care includ: ― strategii de redresare; ― strategii de lichidare parţială sau totală; b) strategii de restructurare a portofoliului, ce constau în eliminarea integrală sau parţială a unui domeniu de activitate strategică din portofoliul de afaceri prin lichidarea sau vânzarea acestuia; c) strategii de renunţare. În condițiile unei abordări complexe și sistemice a elementelor managementului, proceselor și relațiilor din întreprindere, luând în considerare specificul lor la fiecare etapă a ciclului de viață, întreprinderea va deveni competitivă, asigurându-și o dezvoltare durabilă atât pe piața internă, cât și pe cea externă.