În Republica Moldova există diverse surse de date cu referire la migraţie. Datorită diverselor metodologii de colectare a datelor şi a nivelului de cuprindere a acestor date, există divergenţe atât în cifre absolute, cât şi în variabile ce ţin de componenţa fluxurilor de migranţi [1, p.27]. Registrul de Stat al Populaţiei1 oferă date cu privire la un număr limitat de emigranţi (emigranţii documentaţi) care s-au scos oficial de la evidenţă înainte de a pleca peste hotare şi au oferit date cu privire la noua ţară de reşedinţă. Biroul Naţional de Statistică, prin intermediul cercetării Anchetei Forţei de Muncă, estimează numărul de lucrători migranţi în vârstă de 15 ani şi peste (persoane care în perioada de referinţă se află peste hotare la muncă sau în căutare de lucru) în baza cercetării realizate la nivel naţional în mod reprezentativ2. Datele Poliţiei de Frontieră cu privire la trecerea frontierei oferă posibilitatea cunoaşterii perioadei de şedere atât în Republica Moldova, cât şi peste hotarele ei pentru toate persoanele care traversează frontiera de stat în mod legal. EUROSTAT 3 furnizează date importante cu privire la migranţii moldoveni cu cetăţenie şi şedere regularizată în ţările de destinaţie. Însă niciuna din instituţiile nominalizate supra nu deţine o diferenţiere a migranţilor după criteriul de dificultate. Astfel de date deţine doar Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.  Datele prezentate de această instituţie relevă identificarea, în ultimii ani, a unui număr mare de migranţi în dificultate repatriaţi în ţara de origine (Fig.1).     Fig.1. Numărul migranţilor în dificultate repatriaţi,  anii 2010-2014, conform repartizării pe sexe Cazurile identificate şi repatriate sunt destul de complexe şi dificile în opinia celor care se ocupă de aceste proceduri. Există cazuri de repatriere a migranţilor în dificultate (nedocumentaţi, cu dizabilităţi, cu probleme grave de sănătate etc.). Problema migranţilor în dificultate a apărut în atenţia prestatorilor de servicii sociale în ultimii 5-6 ani – „Am început să ne ciocnim de cazuri foarte serioase de migranţi în dificultate. Primele au fost femeile care veneau cu schizofrenie, după insult şi care nu erau primite acasă, în familie, după ce au lucrat peste hotare 5-7 ani. Soţii nu le primeau acasă, chiar dacă cu banii trimişi au construit castele şi aveau şi copii comuni. Ei nu-şi doreau acasă  femei bolnave.”   Începând cu luna septembrie 2015, migranţii în dificultate reveniţi cu probleme grave sunt plasaţi în Serviciul de Plasament de Urgenţă pentru migranţii în dificultate reveniţi şi persoanele în situaţie de criză din Republica Moldova. Până în septembrie 2015 cazurile cele mai grave ale migranţilor reveniţi în stare de dificultate erau referite la Centrul de Asistenţă şi Protecţie pentru victimele şi potenţialele victime ale traficului de fiinţe umane din Chişinău, Centrul pentru persoanele fără adăpost din Chişinău, Centrul pentru persoanele fără adăpost „Renaştere” din Bălţi, Centrul de criză familială „SOTIS” din Bălţi.  Analiza datelor prin prisma variabilei de sex relevă un număr mai mare al femeilor care au fost repatriate decât al bărbaţilor. În acelaşitimp, semnalăm că pentru femei sunt mai mari şansele de reintegrare în familia de origine sau cea lărgită, ele ajungând mai rar în instituţiile care oferă plasament migranţilor în dificultate reveniţi.  Datele Unităţii de Coordonare a Sistemului Naţional de Referire indică un număr mai mare de migranţi în dificultate asistaţi în perioada anilor 2010-2014. O parte dintre migranţii în dificultate revin singuri în Republica Moldova şi ulterior se adresează autorităţilor pentru a beneficia de unele servicii (Fig.2).     Fig.2. Numărul migranţilor în dificultate asistaţi de Unitatea Naţională de Coordonare a Sistemului Naţional de Referire,  anii 2010-2014   Fig.3. Numărul migranţilor în dificultate asistaţi de Centrul de Asistenţă şi Protecţie pentru victimele şi potenţialele victime ale traficului de fiinţe umane din Chişinău,  anii 2010-2014 Statistica Centrului de Asistenţă şi Protecţie pentru victimele şi potenţialele victime ale traficului de fiinţe umane din Chişinău scoate în evidenţă creşterea numărului migranţilor în dificultate pentru care au oferit servicii în perioada anilor 2010-2014. Pornind de la specificul acestei instituţii şi a beneficiarilor ajutaţi, constatăm asistarea mai multor femei (Fig.3).  Datele referitoare la migranţii în dificultate repatriaţi şi migranţii în dificultate asistaţi de către Sistemul Naţional de Referire relevă că 23 Republica Moldova se va confrunta şi în continuare cu problema migranţilor în dificultate care au nevoie de asistenţă la repatriere şi protecţie socială. Această problemă cere conlucrarea atât a reprezentanţilor ţărilor de origine, cât şi a celor de destinaţie, precum şi necesitatea asigurării protecţiei sociale adecvate pentru reintegrarea socială a acestora în societatea moldovenească. Actualmente însă, posibilităţile migranţilor în dificultate de a fi încadraţi pe piaţa forţei de muncă legată din Republica Moldova sunt extrem de reduse. Există mai multe cauze care determină situaţia dată: (i) este necesară dorinţa migrantului de a se angaja; (ii) migrantul trebuie să-şi soluţioneze problemele de sănătate; (iii) în lipsa actelor de identitate, angajarea este practic imposibilă; (iv) migrantul poate beneficia de ajutor la angajare doar în unitatea teritorial-administrativă în care îşi are viza de reşedinţă, respectiv ei nu pot beneficia de serviciile de angajare în mun. Chişinău şi Bălţi, unde există mai multe şanse de a găsi un loc de muncă etc.