Îngrijirea – concept în devenire al politicilor familiale și de gen
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
707 11
Ultima descărcare din IBN:
2023-04-11 20:21
SM ISO690:2012
GRAUR, Oleg. Îngrijirea – concept în devenire al politicilor familiale și de gen. In: Integrare prin cercetare și inovare.: Ştiinţe socioumanistice, 28-29 septembrie 2016, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: CEP USM, 2016, 2016, Vol.2, R, SSU, pp. 102-106. ISBN 978-9975-71-818-9.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare și inovare.
Vol.2, R, SSU, 2016
Conferința "Integrare prin cercetare și inovare"
Chișinău, Moldova, 28-29 septembrie 2016

Îngrijirea – concept în devenire al politicilor familiale și de gen


Pag. 102-106

Graur Oleg
 
Academia de Administrare Publică, Republica Moldova
 
Disponibil în IBN: 22 aprilie 2019


Rezumat

Transformările care au marcat în ultimele decenii instituția familiei precum: majorarea vârstei de căsătorie, micșorarea ratei de nupțialitate, răspândirea masivă a formelor alternative de familie, creșterea numărului de divorțuri, majorarea numărului de familii monoparentale, preponderent materne, emanciparea femeii, au modificat statutul ocupațional al acesteia, caracterizat printr-o tendință de intrare masivă a femeilor pe piața forței de muncă, ceea ce face tot mai actuală problematica concilierii vieții de familie cu activitatea profesională. Toate aceste modificări influențează asupra schimbării necesității de îngrijire. Cercetătoarea Arlie Hochschild definește conceptul de îngrijire drept acea legătură și interrelație emoțională care apare între cel care prestează îngrijirea și cel care o primește, precum și un angajament prin  care cel care prestează îngrijirea este responsabil pentru bunăstarea celorlalți, realizând astfel o muncă de natură intelectuală, emoțională și fizică [1, p.214]. În prezent, în pofida faptului că femeile deopotrivă cu bărbații sunt încadrate pe piața muncii, cea mai mare parte a responsabilităților de asigurare a îngrijirii (față de copii, mediul casnic) le revine, la fel, femeilor. Cercetătoarea Hochschild subliniază faptul că situația echilibrării vieții de familie cu activitatea profesională și cea a realizării diverselor roluri care îi revin femeii se complică din cauza a doi factori: absența obiectivă și/sau subiectivă a partenerului de viață, care ar participa la împărțirea muncii domestice și și-ar asuma o parte din responsabilitățile de îngrijire și educare a copiilor; condițiile profesionale ce nu permit adoptarea  unui program flexibil de muncă, munca part-time, sau, altfel spus, nu permit echilibrarea vieții de familie cu cea profesională și într-un final creează situația unei alegeri rigide între rolul de mamă și cel profesional. Situației descrise anterior cercetătoarea Hochschild îi atribuie conceptul de „revoluție gender blocată”. În spatele acestui concept stau modificările revoluționare care au avut loc în ultimele decenii ale sec. XX în majoritatea țărilor occidentale și care au determinat schimbări majore ale statutului femeii, în primul rând, prin intrarea acesteia pe piața muncii. Această emancipare a influențat cel mai mult femeile, în timp ce masculinitatea a rămas în mare măsură fără schimbări. Rolul de „întreținător” al familiei reprezintă un model normativ care presupune că nu necesită o participare egală a bărbaților și taților în realizarea muncii domestice și a celei de îngrijire și educare a copiilor. În majoritatea cazurilor fenomenul paternității responsabile rămâne a fi o inovație declarativă caracteristică  pentru bărbații tineri cu studii superioare reprezentanți ai clasei mijlocii. Conflictele între soți apărute din cauza repartizării muncii casnice, îngrijirii și educării copiilor, atunci când femeile-mame nu au posibilitatea de a furniza în volumul optim îngrijirea necesară membrilor familiei, cauzează apariția deficitului de îngrijire la nivel microsocial. În discursul politic al multor state sunt prezente următoarele „idealuri” ale îngrijirii prezentate de Monique Kremer: „maternitatea deplină” (full-time mother care), femeia își dedică tot timpul exclusiv doar copilului și responsabilităților familiale; „responsabilități parentale împărțite” (parental sharing), tatăl și mama împart responsabilitățile casnice și cele de creștere și educare a copilului; „maternitate lărgită” (intergeneration care), în procesul de educare și creștere a copiilor participă buneii și alte rude apropiate; „îngrijire maternă de tip surogat” (surrogate mother care), responsabilitățile de îngrijire a copilului sunt delegate unei persoane angajate, unei bone [2, p.275-279]. În contextul celor expuse anterior, întrebarea primordială la care doresc să găsească răspuns politicienii, cercetătorii, analiștii politicilor sociale este cine va îndeplini responsabilitățile pe care altădată le îndeplineau soțiile, mamele, fiicele în cadrul familiei? În opinia cercetătoarei Hochschild, există patru modele, fiecare dintre ele are ca bază conceptul propriu de „îngrijire”, la fel și viziunea despre faptul cine trebuie să o realizeze, în ce volum, precum și care  tip de „îngrijire” este optim.  Astfel distingem:  Modelul tradițional, ce constă în faptul că femeile trebuie să se întoarcă în mediul casnic unde ar presta îngrijirea necesară neremunerată. În acest caz, discursul politic se bazează pe modelul tradițional de familie cu bărbatul – întreținător și femeia – casnică.  Modelul postmodern, ce scoate în vizor conceptul de „mamă angajată”, care presupune îmbinarea responsabilităților familiale, părintești și profesionale  fără ajutor din partea statului, angajatorului, soțului sau al altor actori sociali. Un rol important în formarea versiunii postmoderne a îngrijirii îl au prezentările media care scot în vizor modele ale copilăriei și bătrâneții corespunzătoare modelului dat. Un exemplu elocvent este filmul „Singur acasă”, care prezintă chipul unui supercopil, capabil singur să facă față multor provocări. Unele instituții din sectorul public la fel prestează servicii corespunzătoare modelului postmodern: reducerea la minim a zilelor de spitalizare după naștere sau după intervenții chirurgicale complexe pentru femei ș.a.   Modelul modern de „îngrijire rece” (cold modern model), reprezentat de formele instituționale de îngrijire prestate pentru un interval lung de timp, 10-12 ore în instituțiii de îngrijire a copiilor sau 24/24 în centre de plasament, instituții specializate pentru persoanele în vârstă sau cele cu dizabilități. Modelul este conturat în jurul ideii care sugerează că necesitatea de îngrijire poate fi satisfăcută și în afara familiei. Adepții prezentului model de îngrijire sunt corporațiile și angajatorii care tind să minimizeze obligațiile familiale ale angajaților lor, făcându-i pe cei din urmă să opteze pentru formele instituționale de îngrijire.  Modelul modern de „îngrijire caldă” (warm modern model), în cadrul acestui model instituțiile asigură o parte relativ mică de îngrijire a copiilor și persoanelor în vârstă, în timp ce bărbații și femeile în mod egal participă la realizarea îngrijirii în mediul familial. În acest caz, putem trasa o analogie cu „idealul de îngrijire” al lui Kremer (parental sharing). Prezentul model poate fi considerat cel mai avantajos și adecvat, deoarece se conturează în jurul ideii de coresponsabilitate, în primul rând, instituțiile publice iau asupra lor o parte din atribuțiile de îngrijire, ceea ce corespunde cu transformările de pe piața muncii, unde femeia s-a plasat foarte sigur, permițându-i să concilieze viața de familie cu activitatea profesională. În al doilea rând, deoarece nu tot volumul de îngrijire este delegat instituțiilor publice sau private, o parte din acesta este împărțită între soți, iar relațiile dintre mebrii familiei rămân apropiate și  „calde”. În al treilea rând, prezentul model este caracteristic ideologiei de egalitate gender, atunci când bărbații și femeile participă în mod egal la realizarea îngrijirii.  În concluzie, dorim să menționăm faptul că problematizarea termenului de îngrijire și a celui de deficit de îngrijire relevă importanța elucidării acestuia în analiza modelelor de politică familială. O astfel de perspectivă va permite înțelegerea procesului de realizare a îngrijirii față de membrii dependenți prin prisma unui sau altui model. Anume îngrijirea privită drept o categorie analitică permite înțelegerea negocierilor în relațiile dintre indivizi, familie, piață și stat. Cercetările în domeniul îngrijirii sociale, al importanței acesteia, metodele de instituționalizare a îngrijirii și furnizorii de bază sunt surse de informație capabile să ofere o imagine relevantă despre diferențele gender nu numai de pe piața forței de muncă, dar și din mediul familial, părintesc.