Aviaţia civilă internaţională este un domeniu ştiinţific, dezvoltarea căruia a cunoscut o creştere fulminantă într-o perioadă destul de scurtă de timp. Pentru a deveni una din cele mai populare modalităţi de transportare a pasagerilor şi încărcăturilor, aviaţiei i-a fost nevoie de aproximativ şase decenii, timp în care a reuşit să îşi asigure un rol la fel de important ca şi transportul maritim, feroviar sau rutier. Primii „pasageri zburători” au apărut în anii 1908, prima încărcătură fiind transportată în anii 1910, prima cursă charter fiind organizată în 1911, prima companie aeriană care transporta pasageri conform unui grafic stabil fiind fondată în 1914, prima însoţitoare de bord – 1930. De la primul zbor şi până în prezent, unul din obiectivele de bază al persoanelor implicate în aviaţia civilă a fost şi este asigurarea unui nivel cât mai înalt al siguranţei zborurilor, pentru a asigura transportarea pasagerilor fără pericol atât pentru viaţa şi sănătatea lor şi a celor din jur. Pe parcursul anilor au existat mai multe tentative integraţioniste de a unifica normele referitoare la aviaţia civilă şi de a crea un cadru normativ comun. Prima din aceste tentative a fost crearea în 1903 la Berlin a Comisiei Internaţionale pentru Aeronavigaţie, organizaţie din care iniţial au făcut parte 3, iar apoi 27 de state şi care a continuat să existe până în 1945. Ulterior, organizaţia respectivă a încetat să existe, având în vedere semnarea la 7 decembrie 1944 la Chicago, Illinois, SUA a Convenţiei privind aviaţia civilă internaţională (în continuare – convenţie), de asemenea fiind cunoscută şi sub denumirea de Convenţia de la Chicago, astfel fiind înfiinţată Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (în continuare „OACI”), care şi până în prezent este principalul instrument la nivel internaţional de garantare a siguranţei zborurilor şi securităţii aeronautice [1]. Anume din momentul semnării Convenţiei a început a exista aviaţia civilă internaţională ca o ramură distinctă şi autonomă a dreptului internaţional public, într-un format asemănător cu ceea ce există şi în prezent. Republica Moldova a devenit parte a Convenţiei prin aprobarea Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova nr. 97-XIII din 12.05.94 privind aderarea Republicii Moldova la unele acte internaţionale referitoare la aviaţia civilă internaţională. Convenţia este alcătuită din 96 de articole care stabilesc principiile fundamentale ale aviaţiei civile. Suplimentar, din momentul semnării Convenţiei au fost aprobate 19 Anexe la aceasta, obligatorii pentru statele-membre şi care se referă la principalele domenii ale aviaţiei civile internaţionale, după cum urmează: 1. Autorizarea personalului aeronautic (piloţi, ingineri, controlori de trafic aerian, însoţitori de bord etc.). 2. Regulile aerului. 3. Asigurarea meteorologică a navigaţiei aeriene internaţionale. 4. Hărţi aeronautice. 5. Unităţile de măsură utilizate în operaţiuni aeriene şi terestre. 6. Operaţiuni de zbor (aeronave, helicoptere). 7. Semnele de înmatriculare ale aeronavelor. 8. Navigabilitatea aeronavelor (iniţială şi continuă). 9. Simplificarea formalităţilor. 10. Telecomunicaţii aeronautice. 11. Servicii de trafic aerian. 12. Operaţiuni de căutare şi salvare.13. Investigarea accidentelor şi incidentelor de aviaţie civilă. 14. Aeroporturi (aerodromuri şi heliporturi). 15. Servicii de informare aeronautică. 16. Protecţia mediului înconjurător. 17. Securitatea aeronautică. 18. Transportul aerian al bunurilor periculoase. 19. Managementul siguranţei zborurilor. Prin aderarea la Convenţie, Republica Moldova şi-a asumat obligaţia de a implementa prevederile Convenţiei şi ale anexelor la aceasta, în aşa fel încât să fie asigurat nivelul minim acceptabil de siguranţă a zborurilor şi a securităţii aeronautice. Anexele la Convenţie enumerate supra reprezintă acte cu caracter tehnic care conţin standarde obligatorii de respectat pentru persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi în domeniul aviaţiei civile. Pentru a deveni opozabile agenţiilor aeronautici, care desfăşoară activităţi în domeniul aviaţiei civile pe teritoriul Republicii Moldova, Anexele Convenţiei urmează a fi transpuse în cadrul normativ al Republicii Moldova prin acte normative naţionale, cum ar fi Reglementări aeronautice civile, Cerinţe tehnice, Directive operaţionale etc. Cu toate că Anexele la Convenţie conţin standarde obligatorii, care urmează a fi executate, este posibilă formularea anumitor rezerve în raport cu acestea. Aşadar, în cazul în care statul-membru consideră că există anumite diferenţe referitor la o anumită prevedere, un anumit standard etc., acesta notifică OACI despre diferenţele existente şi despre decizia luată pe marginea subiectului respectiv, care poate fi de a implementa sau de a nu implementa modificarea în cauză, fiind efectuat un studiu de evaluare a riscurilor înainte de luarea acestei decizii. Gradul de corespundere al prevederilor cadrului normativ al Republicii Moldova în materia dreptului aerian, în raport cu prevederile Convenţiei privind aviaţia civilă internaţională, este permanent monitorizat de către OACI, având în vedere faptul că o dată la 4 ani Republica Moldova este supusă auditului din partea OACI, în cadrul căruia este apreciată cantitativ şi calitativ gradul de corespundere. Conform raportului de audit efectuat în anul 2013, Republica Moldova a înregistrat o dinamică pozitivă referitor la corespunderea cadrului normativ naţional cu standardele internaţionale în domeniu.Având în vedere faptul că aviaţia civilă este un domeniu care se află într-o permanentă dezvoltare, ţinând cont de faptul că standardele la nivel internaţional sunt într-o permanentă modificare, în scopul asigurării unui nivel maxim al siguranţei zborurilor şi al securităţii aeronautice, Republica Moldova întreprinde toate măsurile necesare în vederea realizării obiectivelor asumate prin aderarea la Convenţie, şi anume, asigurarea unui spaţiu aerian sigur pentru utilizarea în scopul desfăşurării activităţilor de aviaţie civilă. Referinţe