Reglementare şi trăsăturile specifice. Răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de produse defectuoase este reglementată în Codul civil al Republicii Moldova la art.1425-1431 (în continuare – CC) 2, prin care este transpusă în dreptul naţional Directiva nr. 85/374/CEE din 25 iulie 1985 privind răspunderea producătorului (în continuare – Directiva nr. 85/374/CEE 3).  Răspunderea prezintă trăsături proprii, care îi conferă un regim juridic special, şi anume: este una obiectivă, nefiind condiţionată de vinovăţia persoanei răspunzătoare; este relativă, producătorul fiind eliberat de răspundere în cazul în care va demonstra unele circumstanţe expres prevăzute la alin. (2) art.1425 CC; este limitată în timp, producătorul fiind ţinut responsabil pentru o perioadă limitată de timp (art.1430 CC); este solidară atunci când mai mulţi producători sunt responsabili, victima putând pretinde oricăruia repararea integrală a prejudiciului (art.1429 CC); atribuie victimei sarcina de a proba defectul produsului, existenţa, întinderea prejudiciului şi raportul de cauzalitate (art.1428 CC), regimul juridic al răspunderii este stabilit prin norme imperative de ordine publică de la care nu se poate deroga (art.1431 CC) 5, p.1097. În literatura de specialitate 7, p.390, se menţionează că regimul juridic al acestei răspunderi transcende distincţia dintre răspunderea civilă contractuală şi răspunderea delictuală şi nu exclude posibilitatea persoanei prejudiciate de a pretinde despăgubiri în temeiul răspunderii contractuale sau extracontractuale. Delimitarea răspunderii producătorilor de dreptul de garanţie pentru viciile ascunse ale bunului. Defectul din materia răspunderii pentru produsele defectuoase are în vedere securitatea generală a consumatorilor şi a bunurilor, fiind indiferent dacă produsul mai poate sau nu să fie întrebuinţat conform destinaţiei. Garanţia pentru viciile ascunse ale lucrului din materia vânzării-cumpărării (art.763 CC) priveşte exclusiv imposibilitatea totală sau parţială a întrebuinţării produsului conform destinaţiei atribuite 8, p.6.Domeniul de aplicare a răspunderii. Stabilirea domeniului de aplicare a acestei răspunderi necesită determinarea sferei persoanelor între care operează şi a produselor la care se referă. Persoanele răspunzătoare, conform alin.(1) art.1425 CC, este producătorul. Prin producător, conform alin.(2) art.1426 CC, se înţelege fabricantul, cel care a realizat un produs finit, o materie prima ori o parte componentă a unui produs; orice persoană care se prezintă ca producător prin adăugarea numelui său, a semnelor sale de comerţ sau a altor semne distinctive (distribuitor, producătorul aparent); orice persoană care în cardul activităţii sale comerciale, importă sau cumpără un produs în scop de vânzare, închiriere (locaţiune, leasing) sau de distribuire în altă formă (importator). Atribuirea la categoria producătorului a persoanei care cumpără un produs în scopurile indicate este în contradicţie cu art. (3) al Directivei nr. 85/374/CEE. Răspunderea acestei persoane survine însă dacă se întrunesc condiţiile alin. (4) art.1426 CC. Persoanele care au dreptul la reparaţie. Dreptul la repararea prejudiciului îl are consumatorul (art. 1 din Legea nr. 105/20033). Produsele pentru care survine răspunderea. Conform alin. (1) art.1426 CC prin produs se înţelege orice bun mobil, chiar şi atunci când constituie o parte a unui alt bun mobil ori imobil, inclusiv energia electrică, medicamentele, elementele sau produsele corpului uman. Se are în vedere doar categoria bunurilor mobile, indiferent dacă este o materie primă transformată sau netransformată, un bun mobil încorporat în alt bun mobil sau utilizat la construirea de imobile, inclusiv elementele corpului uman: organele, ţesuturile, sângele, sperma, ovulele etc 7, p.391. Nu cad sub incidenţa alin. (1) art.1426 CC produsele agricole naturale care nu sunt supuse unei prelucrări primare, precum cele agricole ale solului, ale zootehniei, ale apiculturii sau ale pescuitului şi nici vânatul.  Sunt dezbateri cu privire la includerea bunurilor mobile incorporale sub incidenţa Directivei nr. 85/374/CEE. Anumite bunuri mobile incorporale (programele pentru asistenţa chirurgică, de navigaţie, de calculator) pot conduce, în măsura în care sunt defectuoase (cel puţin imaginativ), la decese, vătămări corporale sau ale sănătăţii, alte prejudicii patrimoniale. Se susţine că şi acestea pot da naştere dreptului la despăgubire în sensul Directivei nr. 85/374/CEE 8, p.5; 5, p.1103.Condiţiile răspunderii. Pentru angajarea răspunderii, persoana prejudiciată trebuie să facă dovada a trei condiţii obiective: defectul produsului, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre defectul produsului şi prejudiciul suferit de victimă. Vinovăţia sau culpa producătorului nu este o condiţie a răspunderii, deoarece este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de garanţie care are ca suport obligaţia de securitate generală a produselor ce se află în circulaţie  7, p.393; 6, p.6. Efectele răspunderii. Victima are dreptul la repararea integrală a prejudiciului cert cauzat de produsul defectuos. Atât Codul civil (alin.(2) art.1430), cât şi Directiva 85/374/CEE stabilesc termenele de reparare a prejudiciului.  Cauzele exoneratoare de răspundere sunt exhaustiv enumerate la alin. (1) art. 1425 CC şi art. 7 al Directivei, fiind distincte de cauzele generale exoneratoare de răspundere.  Concluzii. Reglementările conţinute la art.1425-1431 din Codul civil urmează a fi aduse în concordanţă cu prevederile art. 3 alin. (2), art. 9, 11, 13, 14 ale Directivei nr. 85/374/CEE.