Succesiunea este o parte a culturii. Drept consecinţă, concomitent cu evoluţia culturii populaţiei, urmează a fi îmbunătăţită şi succesiunea. Dacă cadrul legal intervine cu modificări în domeniul succesoral, fără a ţine cont de interesele poporului respectiv, fără a ţine cont de cultura acestuia, atunci cu bună dreptate putem vorbi despre instituirea unei noi ideologii, despre intenţia de a schimba valorile culturale ale unei naţiuni. Prin această prismă devine clar din ce cauză dreptul succesoral în Republica Moldova nu se schimbă brusc, iar copierea sau, cu alte cuvinte, implementarea legislaţiei altor state în Republica Moldova, anume în această materie, nu poate fi considerată niciodată potrivită. În plus, nici nu este clară necesitatea unor astfel de intervenţii în domeniul reglementării cât timp populaţia Republicii Moldova nu pretinde la o revoluţie în domeniul reglementării moştenirii. Este firesc că nu există un cadru legal perfect, ori întotdeauna rămâne loc pentru îmbunătăţire. Este normal că, concomitent cu solicitările populaţiei, cu relaţii sociale noi etc., legiuitorul operează amendamente, introduce instituţii de drept noi, despre care anterior nu a cunoscut sistemul de drept moldovenesc (în aşa mod, au apărut leasing, franchising, factoring etc.), sunt supuse revizuirii unele instituţii juridice cunoscute de-a lungul veacurilor. De ex., bunul este recunoscut nu doar obiectul material împreună cu dreptul asupra acestuia (bunuri corporale), ci şi un drept incorporal – o creanţă (cambie, acţiune etc.), drept consecinţă a fost revizuit modul clasic de circulaţie a acestor obiecte, astfel obiectul contractului de vânzarecumpărare devenind o creanţă (ca urmare, în loc de cesiune a părţii sociale din capitalul social al societăţii cu răspundere limitată, legislaţia Republicii Moldova menţionează vânzare-cumpărare).Este corect când cadrul legal nou oferă anumite posibilităţi noi, însă societatea nu este obligată să le preia în exclusivitate, modificându-şi comportamentul (de ex., introducerea în Codul civil [1] a dreptului de abitaţie în loc de simplă înregistrare a domiciliului sau un drept de locaţiune). Introducerea unor posibilităţi noi în domeniul dreptului succesoral poate provoca neclarităţi, ori societatea nu le aşteaptă şi nici nu s-a expus pe marginea necesităţii acestora. Drept consecinţă, legiuitorul nu ştie cum să le reglementeze într-un mod consecvent. De ex., contractul cu privire la moştenirea unui terţ (art.675 din Codul civil al Republicii Moldova – (1) Contractul asupra moştenirii unui terţ încă în viaţă este nul. Nul este şi contractul asupra cotei-părţi legale sau a legatului din succesiunea unui terţ încă în viaţă. (2) Dispoziţiile alin.(1) nu se aplică în cazul contractului încheiat între viitorii succesori legali asupra cotei-părţi legale. Un asemenea contract trebuie autentificat notarial [1, art. 675]) a fost copiat din legislaţia germană (potrivit declaraţiilor autorilor, deşi există şi în alte state, cum ar fi Elveţia). Însă, nu s-a ţinut cont de faptul că acest contract acolo deja de mult timp nu se aplică (potrivit declaraţiilor notarilor germani la mai multe întâlniri cu notarii publici din Republica Moldova). Mai mult ca atât, există şi o explicaţie stranie din partea Plenului Curţii Supreme de Justiţie (pct. 71 din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie – Dreptul moştenitorului la moştenire este un drept limitat asupra patrimoniului succesoral, exprimat printr-o cotă-parte care nu este determinată în materialitatea sa, ci doar ideal. Astfel, moştenitorul care a acceptat moştenirea nu poate înstrăina altui moştenitor cu titlu oneros un bun determinat, ci doar drepturile sale succesorale (art.675 alin.(2) Cod civil). În această situaţie certificatul de moştenitor se va elibera doar cesionarului care, desigur, are calitatea de moştenitor [2, pct. 71]). Această interpretare poate fi criticată, aducând cel puţin 2 argumente: 1) nu există vocaţie succesorală sub formă de contract, ci doar lege şi testament [1, art. 1432 alin. (3)]; şi 2) dreptul de opţiune succesorală apare doar după decesul celui ce a lăsat moştenire şi nu în timpul vieţii acestuia [1, art.1440 alin. (2) şi art.1516]. Ţinând cont de aceste prevederi imperative, contractul cu privire la moştenirea unui terţ încă în viaţă se încheie până la deschiderea succesiunii, respectiv, nu poate fi încheiat după acceptarea succesiunii, aşa cum explică Plenul. Drept consecinţă, acest tip de contract în Republica Moldova nu se încheie. Introducerea unor reglementări noi, fără o procedură bine gândită, provoacă mai multe litigii în domeniu. De ex., introducerea formei olografe şi mistice a testamentului a creat mai multe semne de întrebări atât în procedura notarială (care, de fapt, nici nu a fost introdusă din momentul adoptării Codului civil în 2002 până în prezent), cât şi în practica judiciară (or, în lipsa unor reglementări clare, intima convingere a judecătorului oferă diferite soluţii). Totodată, aceste deficienţe permit unor persoane să facă abuzuri, fiind ,,falsificate” şi necontestate de nimeni testamentele olografe ale proprietarilor de bunuri imobile, care nu au rude, în scopul dobândirii dreptului de proprietate, astfel fiind prejudiciat statul, care urma să culeagă succesiunea vacantă. Forma mistică a testamentului a fost exclusă din legislaţia mai multor state, datorită problemelor care le provoacă, însă legiuitorul moldovean nu a ţinut cont de această experienţă străină. Ţinând cont de cele menţionate, trezeşte cel puţin nedumeriri proiectul Cărţii IV propus spre consultare publică de către Ministerul Justiţiei [3]. Or, moldovenilor li se propune o compilare a cadrului legal din alte state, care au o altă procedură de aplicare (potrivit Notei informative, la baza proiectului au fost puse legislaţiile Estoniei şi Germaniei). De ex., conform cadrului legal german, procedura succesorală ţine de competenţa instanţelor de judecată (cu excepţia întocmirii testamentelor) şi este una contencioasă, însă în Republica Moldova autoritatea publică competentă este notarul, iar procedura este necontencioasă. În Estonia, competenţa în procedura succesorală este împărţită între instanţele de judecată şi notari. Drept rezultat, introducerea unor astfel de reglementări va provoca mai multe probleme de aplicare, deoarece efectul juridic va fi altul. Nu s-a luat în consideraţie faptul că în mare parte tineretul Republicii Moldova se află peste hotarele ţării, iar partea bătrână a rămas în Republica Moldova şi aşteaptă întreţinerea din partea rudelor sale şi a statului. În această ordine de idei, excluderea părinţilor (care, de regulă, sunt pensionari) din clasa I de moştenitori va avea drept efect pierderea sursei de întreţinere din contul bunurilor moştenite. În situaţia în care nivelul veniturilor populaţiei (mai ales al bătrânilor) nu asigură un trai decent al acestora, asemenea modificare nu este justificată.Modificările la capitolul rezervei succesorale este, de fapt, un pas înapoi. Or, potrivit art. 570 din Codul civil al RSSM din 1964, dreptul la rezerva succesorală revenea persoanei care se afla la întreţinerea defunctului. Chiar dacă acceptăm această opţiune a grupului de lucru şi nu atragem atenţie că ipoteza normei nu poate fi atinsă – lipseşte reglementarea privind ,,data decesului”, observăm că normele propuse nu corespund motivelor expuse în Nota informativă la acesta, cea din urmă relatând că cerinţa dată este respectată, dacă persoana întruneşte cerinţele prevăzute de Codul familiei [3]. Însă în proiect se stipulează că defunctul avea nemijlocit faţă de respectivul moştenitor o obligaţie de întreţinere conform Codului familiei. Drept consecinţă, este vorba despre o obligaţie subiectivă, şi nu una obiectivă, după cum relatează Nota informativă. Obligaţia de întreţinere, conform Codului familiei, poate fi înlăturată printr-o hotărâre judecătorească, la cererea debitorului (celui ce a lăsat moştenirea). Însă o astfel de posibilitate nu au moştenitorii acestuia, or, conform cadrului legal, dreptul la întreţinere, fiind unul personal, se stinge prin decesul debitorului. În cazul pluralităţii de moştenitori, proiectul nu oferă un răspuns clar referitor la determinarea cotelor succesorale ale moştenitorilor. Din cauza problemelor la determinarea cotelor succesorale ale moştenitorilor, este evidentă aşteptarea creşterii numărului de cazuri de întocmire a testamentului şi diminuarea cazurilor succesiunii legale.  În proiect nu a fost înlăturată lipsa cadrului legal în domeniul succesiunii vacante. Poate, datorită unor posibile abuzuri, moştenirea niciodată nu va deveni vacantă şi nu va ajunge la stat.