Responsabilitatea socială corporativă  între obligaţie şi angajament asumat
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
1094 35
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-12 20:36
SM ISO690:2012
ŞTIRBU, Daniela. Responsabilitatea socială corporativă  între obligaţie şi angajament asumat. In: Integrare prin cercetare și inovare.: Ştiinţe socioumanistice, 28-29 septembrie 2016, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: CEP USM, 2016, 2016, Vol.1, R, SSU, pp. 270-274. ISBN 978-9975-71-812-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare și inovare.
Vol.1, R, SSU, 2016
Conferința "Integrare prin cercetare și inovare"
Chișinău, Moldova, 28-29 septembrie 2016

Responsabilitatea socială corporativă  între obligaţie şi angajament asumat


Pag. 270-274

Ştirbu Daniela
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
Disponibil în IBN: 16 aprilie 2019


Rezumat

Începutul secolului al XXI-lea se remarcă printr-o creştere considerabilă a interesului antreprenorilor pentru mediul ambiant şi pentru problemele societăţii în care activează. Tot mai multe întreprinderi tind să se afirme ca actori sociali cu drepturi şi obligaţii depline, ceea ce a determinat dezvoltarea fenomenului numit responsabilitate socială corporativă.Conştientizarea faptului că starea mediului social influenţează în mod direct profitul unei întreprinderi i-a făcut pe oamenii de afaceri să-şi asume „angajamentul corporativ de a spori bunăstarea comunităţii, prin intermediul unor practici de afaceri discreţionare şi al alocării de resurse corporative” [2, p.130]. Complexitatea conceptului de responsabilitate socială corporativă este demonstrată de caracterul multidimensional al acestuia, enunţat de specialistul american Archie Carroll în studiul The Pyramid Of Corporate Social Responsibility: Toward The Moral Management. În lucrarea sa, cercetătorul relevă patru dimensiuni ale responsabilităţii sociale, pe care le prezintă drept niveluri ale unei piramide, cunoscute actualmente drept piramida responsabilităţii sociale corporative (Fig.1). Astfel, în opinia lui Archie Carroll, instituţiile responsabile social îşi asumă, faţă de comunitate, obligaţii şi angajamente de ordin economic (contribuţia la creşterea economică prin obţinerea profitului), legal/juridic (respectarea cadrului normativ şi legislativ), etic (respectarea normelor şi cutumelor morale) şi filantropic (ajutorarea comunităţii benevol şi necondiţionat). Dimensiunile enunţate sunt valabile şi pentru politicile de responsabilitate socială adoptate de întreprinderi din Republica Moldova   însă, evaluând situaţia actuală, survine necesitatea de a estima raportul dintre obligativitate şi angajament asumat în implementarea acestora. În acest scop, am analizat programele de responsabilitate socială a două instituţii financiare din ţara noastră: BC Moldova Agroindbank şi BC Victoriabank. Responsabilitatea economică a băncilor este caracterizată de o poziţionare competitivă în mediul afacerilor bancare, de obiectivul strategic de maximizare a profitului şi de contribuţia la dezvoltarea economică prin crearea locurilor de muncă. Ambele bănci ocupă poziţii de top pe piaţa bancară din Republica Moldova şi sunt percepute pozitiv de către publicul-ţintă. În privinţa locurilor de muncă, în cadrul Moldova Agroindbank activează circa 1670 de persoane, iar Victoriabank are aproximativ 1500 de angajaţi5. Astfel, la nivelul responsabilităţii economice ponderea o deţine obligativitatea. Tendinţa de a obţine profitul maximal prin creşterea randamentului investiţiilor este o condiţie intrinsecă a afacerilor, or, lipsa venitului face inutilă desfăşurarea activităţii întreprinderilor. Obiectivul celor două instituţii de a ocupa şi a menţine o poziţie cât mai solidă pe piaţa bancară poate fi considerat un angajament economic, întrucât scopul respectiv este o dorinţă a managementului, şi nu un proces indispensabil. Totuşi, dacă insistăm asupra faptului că poziţia pe piaţă influenţează profitul băncilor, atunci atingerea acestui obiectiv, de asemenea, devine ceva obligatoriu. Responsabilităţile legale presupun respectarea prevederilor documentelor normative şi legislative ale Republicii Moldova. Activitatea băncilor cade sub incidenţa mai multor legi, care le vizează în mod direct sau indirect: Legea cu privire la bănci şi activitatea bancară, Legea instituţiilor financiare, Legea privind reglementarea valutară, Codul fiscal al Republicii Moldova etc. Responsabilitatea juridică este în totalitate marcată de obligativitate, or, băncile nu doar îşi asumă angajamentul de a respecta normele legale, ci sunt constrânse, de aceleaşi legi, să le îndeplinească riguros, în caz contrar fiindu-le aplicate sancţiuni şi penalităţi. Responsabilităţile etice ale instituţiilor sunt înregistrate în codurile de etică aprobate la nivel managerial. Atât Moldova Agroindbank, cât şi Victoriabank dispun de coduri de conduită, elaborate conform principiilor eticii în afaceri. În cazul responsabilităţilor etice, raportul dintre obligativitate şi angajament asumat este de 50/50. Faptul că instituţiile trebuie să activeze în conformitate cu normele morale şi cutumele sociale este atât un angajament, cât şi o obligaţie. Întrucât nu există un cod moral scris, impus la nivel naţional, comportamentul etic este ceva adoptat benevol de o instituţie. Totuşi, legile nescrise ale societăţii sunt situate la acelaşi nivel cu cele scrise, căci nerespectarea lor prevede sancţiuni la fel de drastice, cum ar fi periclitarea imaginii favorabile a companiei. În aceste condiţii, nu mai vorbim doar despre un angajament voluntar, însă şi despre o cerinţă obligatorie. Dacă ne referim la responsabilităţile filantropice, observăm că, în acest context, obligaţia cedează teren în faţa angajamentului. Băncile aleg independent ce proiecte să sponsorizeze sau să implementeze şi îşi determină singure rolul social în cadrul comunităţii.  Astfel, Moldova Agroindbank este partener al unor proiecte precum Burse de Merit, Caravana de Crăciun şi alte activităţi sociale şi culturale, iar Victoriabank a implementat programele Burse Victoriabank, Eu ajut copiii! ş.a. Totuşi, şi în cazul respectiv, există un interes mercantil pentru sponsorizare şi filantropie: conform legislaţiei, investiţiile de sponsorizare, care reprezintă 10% din venitul anual şi sunt demonstrate de acte concludente, determină scutiri şi reduceri de taxe pentru întreprinderea-sponsor. Lipsa transparenţei informaţionale, care este una dintre rigorile fundamentale ale activităţii de responsabilitate socială corporativă promovate la nivel internaţional, ne face să credem că implementarea programelor de responsabilitate socială este influenţată anume de un astfel de interes. Analizând per ansamblu politicile de responsabilitate socială a celor două bănci, conchidem că, în Republica Moldova, activitatea de responsabilitate socială corporativă nu este percepută în adevăratul sens al noţiunii respective, însă este văzută drept un instrument pentru a ocoli anumite obligaţii fiscale sau, în varianta optimistă, este practicată doar din considerentul că, la etapa actuală, reprezintă cea mai în vogă tendinţă a businessului. Aşadar, concluzia este că întreprinderile din Republica Moldova au încă de învăţat la capitolul responsabilitate socială corporativă şi necesită o remodelare a viziunii lor asupra acestui concept.