Fenomenul migrației reprezintă un aspect intrinsec al evoluției umane. Pentru a înțelege complexitatea proceselor migratorii la care asistăm în prezent, este necesar să percepem și să interpretăm într-un mod cât mai echilibrat schimbările la nivel politic, economic și social ce au loc în diverse zone ale lumii. Procesele migratorii, reflectate intens de mass-media occidentală, vor rămâne o caracteristică distinctivă a timpului nostru, marcată de:   căutarea de noi oportunități (de către cetățenii țărilor în care sistemul politic și cel economic este ineficient);   drepturi la o viață mai bună (de către cetățenii ale căror țări nu beneficiază de un pachet de asigurări ce le-ar oferi stabilitate în limitele unui cadru legislativ);   pace, securitate și speranțe (de către cetățenii statelor unde au loc conflicte armate).  Comisarul Uniunii Europene pentru Imigrări Dimitris Avramopoulos susține că în prezent Europa se confruntă cu cea mai mare criză a refugiaților de după cel de-al Doilea Război Mondial, astfel, transformându-se în primă linie a unei situații de urgență la nivel internațional. Potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), acest fenomen nu va putea fi stopat înainte de 2050, când populația mondială va atinge de la nouă până la zece miliarde de oameni. În acest sens, Europa, epicentrul „cutremurului” proceselor migratorii din vara anului 2015, se va confrunta cu o serie de schimbări și ajustări la nivel legislativ. Elaborarea unor strategii, atât generale, cât și particulare, de abordare a scenariilor geopolitice este absolut necesară în procesul de fluidizare a fluxurilor migratorii [4]. Migraţia ilegală a crescut, în ultimii 25 de ani, cu 50%. În prezent, numărul migranţilor la nivel mondial reprezintă 3,2% din totalul populaţiei, respectiv aproape 250 milioane de personae [6]. Liderii statelor membre ale Uniunii Europene, Angela Merkel, Matteo Renzi, François Holland, susțin că este o datorie profund umană de a găsi un răspuns colectiv la această problemă, determinată de un fenomen ajuns la o anvergură ce impune soluţii la nivel mondial. OIM consideră migraţia drept o mişcare a unei persoane sau a unui grup de persoane, fie peste o frontieră internaţională, fie în interiorul unui stat. În această categorie sunt incluse: migraţia refugiaţilor, migraţia economică, precum şi migraţia persoanelor care se deplasează pentru alte scopuri sau sub influenţa altor factori, cum ar fi reîntregirea familiei [3]. În prezent, migrația refugiaților este subiectul de pe prima pagină a nenumărate publicații periodice din occident („La Repubblica” – Italia; „Le Figaro” – Franța; „El Correo” – Spania; „Athinapoli” – Grecia; „Deutsche Welle” – Germania; „The Times” – Marea Britanie) și problema care a stârnit cele mai controversate reacții ale analiștilor politici europeni.  În acest sens, un exemplu elocvent este imaginea publicată de majoritatea ziarelor și difuzată de nenumărate posturi TV (din Statele Unite până în Europa, Australia și China), care a zguduit întreaga lume și care reprezintă copilul sirian înecat, aruncat de valuri pe o plajă din Turcia. Sursa: http://www.strettoweb.com/2015/09/immigrazione  Organizația Națiunilor Unite (ONU) definește migrantul ca fiind o persoană care a domiciliat într-o țară străină pe o perioadă de mai mult de un an, indiferent de cauzele care au stat la baza schimbării domiciliului și de mijloacele folosite pentru a migra.  În funcţie de anumite criterii, se disting următoarele tipuri de migraţie:  după aspectul teritorial – migraţie internă, atunci când deplasarea se face în interiorul graniţelor, sau migraţie internaţională, care presupune trecerea frontierei;   după factorul de timp – migraţie permanentă sau migraţie temporară;   după motivaţie – migraţie voluntară, pentru muncă sau din motive economice, sau migraţie forţată de calamităţi naturale, de persecuţii politice, religioase sau de războaie;   după mijloacele folosite – migraţie reglementată sau ilegală [1, p.4]. Fenomenul migrației are un impact major și diverse efecte asupra Uniunii Europene, precum și a statelor membre. Creșterea fluxurilor migratorii au fost condiționate atât de fenomenul globalizării, cât și de diferite evenimente de pe arena internațională. În acest context, mass-media joacă un rol principal, reflectând constant și în manieră multidimensională fenomenul ce reprezintă o expresie spaţială a mobilităţii sociale, astfel definit fiind de către V.Miftode [2, p.93]. Fiecare mijloc de informare în masă constituie un instrument ce poate echilibra modul de reflectare a proceselor migratorii și modul de percepere a acestora.  În ultimii cinci ani, presa occidentală a dat nenumărate semnale de alarmă, printr-un număr impresionant de materiale publicate, cu referire la fenomenul migrației, care de altfel continuă să ocupe una din principalele poziții pe agenda mass-mediei la nivel european și mondial. Spre exemplu, în paginile cotidianului italian „Corriere della Sera” în primele luni ale anului 2016 au fost publicate aproximativ 70 de materiale ce vizează fenomenul migrației [5]. Unul din obiectivele fundamentale ale Uniunii Europene, care a devenit în egală măsură și un obiectiv al presei din Occident, este direcționat către o politică de migrație orientată spre viitor și bazată pe solidaritate. În acest sens, în parametrii unui jurnalism de calitate se optează pentru tehnici generale, principale, de mediatizare ale acestui fenomen:  1) descrierea obiectivă a fenomenului migrației – faptele fiind expuse exact, evitând crearea de noi semnificații, perceperea eronată sau interpretarea tendențioasă, din moment ce este tratată o problemă care ar putea ușor stârni reacții controversate, atât în rândul maselor, cât și la nivel înalt; 2) descrierea sistematică a fenomenului migrației conduce la crearea unui tablou complex al proceselor migratorii, constituit din date reprezentative și detalii relevante și care, nu în ultimul rând, presupune și o autoevaluare a obiectivității expunerii faptelor;  3) descrierea cantitativ-calitativă a evenimentelor ce vizează fenomenul migrației garantează calitatea produsului informațional, determinată de reprezentativitatea informațiilor selectate și ierarhizarea acestora; 4) descrierea latentată sau manifestă depășește prezentarea descriptivă a faptelor. Conținutul latent interiorizează detalii care pot deveni publice în orice moment, schimbând radical situații și realități. Conținutul manifest este recunoscut după forța cu care sunt puse în evidență anumite lucruri, gradul de certitudine impus în a demonstra poziții concrete și indiscutabile. Responsabilitatea presei occidentale, în procesul de reflectare a fenomenului migrației este cu atât mai mare, cu cât acest fenomen capătă proporții de la o zi la alta. Cronologia reală a evenimentelor prezentate contribuie la crearea unui tablou complex al proceselor migratorii. Strategiile şi tehnicile media aplicate în mediatizarea fiecărui aspect al acestui fenomen reprezintă la nivel sociostructuralist medii de influenţare a atitudinii şi, ulterior, a comportamentului social-politic, prin intermediul sintetizării sistemului existenţialist uman global, în prezent caracterizat de o mobilitate socială continuă.