La începutul secolului al XXI-lea cercetătorii din domeniul traductologiei își mai pun întrebarea dacă este cu putință să devii interpret sau acesta este un dar cu care te naști. Răspunsurile sunt diferite în această privință. Unii specialiști susțin posibilitatea de a fi un bun interpret doar dacă ești înzestrat cu aptitudini naturale deosebite, alții sunt de părere că talentul constituie o infimă parte pentru a te forma ca traducător, iar profesionist în acest domeniu poți deveni numai prin muncă asiduă. Meseria de traducător/interpret se poate însuși în mod autodidactic, însă pentru aceasta este nevoie de foarte mult timp și răbdare. În același timp, interpreții și traducătorii pot fi instruiți în instituții în care se predă și se învață teoria și practica traducerii, așa cum este Departamentul de Traducere, Interpretare și Lingvistică Aplicată (DTILA) de la Universitatea de Stat din Moldova. Prezenta lucrare vizează domeniul didacticii interpretării de conferință (DIC) și abordează succesivitatea etapelor care compun procesul de traducere consecutivă (TC), dar și corelarea eforturilor întreprinse de către studentul-interpret în reconstruirea sensului în limba-țintă (LȚ). Demersul respectiv a apărut ca rezultat al monitorizării parcursului studenților și al observațiilor personale asupra procesului de traducere orală, combinate cu eforturile depuse de către studenți timp de trei semestre de ore de TC, perioadă în care viitorii interpreți își formează competența traductivă în mediul academic. Actul de TC are loc în două faze distincte: faza de înțelegere a mesajului comunicat în limba-sursă (LS) (sau ascultarea discursului și luarea de notițe – (LN) și faza de producere a discursului-țintă (sau reformularea ideilor în LȚ). Fiecare dintre aceste etape cuprinde câteva operațiuni sau eforturi, așa cum sunt numite în literatura de specialitate. Modelul eforturilor propus de D.Gile pentru faza de înțelegere a mesajului este reprezentat de efortul de ascultare a textului-sursă (TS), efortul de producere a notelor și efortul memoriei de scurtă durată (MSD). Faza de reformulare constă în efortul descifrării notelor făcute de interpret, efortul memoriei de lungă durată și efortul producerii discursului în LȚ [2, p.175]. Efortul de ascultare și analiză a TS este condiționat de tipul de text, de gradul său de specializare și de capacitatea studentului de a fi atent, de a înțelege și de a reține toate detaliile din TS pentru a reda integral și cu precizie informația în LȚ. Nivelul de percepere a mesajului direcționat către studentul-interpret depinde de emițătorul discursuluisursă (profesorul, un coleg sau un vorbitor nativ), de canalul de transmitere a mesajului (lecturarea textului, prezentarea orală a discursului sau înregistrare audio), de fluxul verbal al emițătorului etc. Pentru îmbunătățirea efortului de ascultare și comprehensiune a TS propunem studenților activități de rezumare a textului. Rezumatul poate constitui o propoziție sau un paragraf scurt. Competența de a reda succint în LȚ mesajul comunicat, precum și abilitatea de a identifica ideea principală, de regulă, anticipează bune competențe de interpretare. În primul semestru de predare a TC profesorul pune accent pe exerciții de dezvoltare a proceselor cognitive necesare unui viitor interpret: memorie, atenție, capacitate de concentrare, promptitudine în luarea deciziilor pentru o bună traducere etc. Menționăm că antrenarea MSD este primul pas în formarea viitorului interpret, de aceea activitățile de reformulare în LȚ, categorisirea lexemelor conform acelorași proprietăți, exerciții de shadowing, comparare, descriere, generalizare nu trebuie să lipsească din arsenalul exercițiilor de traducere orală. În semestrul doi de studii încep activitățile de LN, însoțite de explicații teoretice și practice despre procesul respectiv. Comunicarea sensului transmis în LȚ este coordonată de către interpret prin consultarea notițelor, prin reconstrucția mentală a mesajului produs de vorbitor și reformularea ideilor în LȚ. Rezultatele unui chestionar completat de 14 studenți de la DTILA în scopul evaluării rolului LN în TC au arătat că învățarea și practicarea acestui proces consolidează capacitățile analitice ale interpreților în formare și le îmbunătățește performanța de TC. Patru studenți au apreciat această afirmație indicând valoarea total de acord și 10 studenți – de acord. Aceste constatări fundamentează ideea că LN reprezintă o parte integrantă a fazei de înțelegere a mesajului în TC. Totuși, la întrebarea din chestionar Cât de des exersați luarea de notițe?”, adresată aceluiași eșantion de studenți, 10 au răspuns că o practică rareori și doar 4 exersează deseori LN. Din perspectivă pedagogică, este important ca studenții să întreprindă cât mai des astfel de activități, nu doar în cadrul orelor de laborator, ci și acasă, în lucrul individual sau ca activitate suplimentară pentru formarea și perfecționarea propriului sistem de LN. Cercetători în domeniu avertizează despre pericolul concentrării asupra modului în care interpretul își notează ideile și mai puțin asupra ascultării mesajului și procesării informației transmise [3]. Cu toate acestea, lingviștii insistă că LN rămâne a fi una dintre cele mai importante etape în TC, în special în transpunerea unităților lingvistice foarte lungi, întrucât acest proces reprezintă un mijloc eficient de stocare a informației pe termen scurt și un mecanism util, care merită o deosebită atenție în DIC. Totuși, de multe ori, lipsindu-i experiența, studentul transformă LN într-un proces dificil de transcriere a textului. În loc să utilizeze modalități eficiente de notare: simboluri, abrevieri, reprezentări schematice, unii studenți, din dorința de a înscrie toate detaliile într-un mod cât mai explicit, redau întregul text, neglijând, astfel, mijloacele care le-ar economisi timp și efort pentru a se concentra asupra unor detalii importante. Un exemplu elocvent de utilizare defectuoasă a LN este reprezentarea structurii to decrease to 40% (a scădea până la 40%) așa cum apare în TS, deși aceasta putea fi reprezentată simplu, prin simbolul unei săgeți orientate în jos 40%, fără a fi necesară notarea verbului. O altă problemă corelată cu efortul LN și deseori reperată la interpreții în formare este abilitatea acestora de a descifra notele pentru o reproducere cât mai clară și exactă a discursului-țintă. Nu de puține ori se întâmplă ca, în timpul notării ideilor, studenții să utilizeze prescurtări ale cuvintelor sau sintagmelor, pe care, ulterior, le descifrează cu greu sau chiar sunt în imposibilitatea de a le înțelege din cauza notării ambigue. Un exemplu elocvent este unitatea lingvistică international competitions, pentru care unii studenți au folosit în timpul TC o notare mai puțin reușită: internal compns sau intrnl comp. Astfel de notițe pot pune studentul în dificultate din cauza confuziilor pe care le creează multiplele interpretări ale unor asemenea reprezentări. În acest caz studentul se confruntă cu dificultatea de a discerne între mai multe variante de traducere: internal companies, internal competitions, international companies sau international competition. Ca rezultat al interpretării greșite a notițelor, unitatea-sursă va obține un sens fals, iar calitatea TȚ va avea de suferit. Conchidem menționând că producerea unui discurs coerent și adecvat din punct de vedere semantic și pragmatic în LȚ reprezintă suma tuturor eforturilor care alcătuiesc cele două faze ale TC, iar calitatea produsului traducerii orale este determinată de competențele lingvistice și traductive pe care interpretul și le formează prin practicarea intensivă a exercițiilor și activităților de traducere și control asupra proceselor sale cognitive.