Despre Grigore Vieru s-a scris şi se va scrie. Cărţile sale au apărut de sub tipar în tiraje impresionabile şi se vor reedita. E pe deplin explicabil: opera sa e pe placul şi înţelesul cititorilor de toate vârstele. Şi aceasta se datorează în mare parte faptului că limba română este folosită în poezia lui Gr.Vieru cu mare grijă, toate creaţiile sale literare sunt pătrunse de un adânc conţinut filosofic, temele obsedante ale poetului fiind mama, patria, graiul, iubirea.    Prin urmare, corespunde cerinţelor timpului tendinţa exegeţilor de a-i analiza mai detaliat opera, de a o propaga. Or, propagarea operei unui scriitor se datorează nu numai intervenţiei istoricilor şi criticilor literari, ci în mare parte traducătorilor. Iată cum comentează valoarea incontestabilă a traducerilor, specificul muncii de traducător vestitul savant G.Ionescu: ,,Integrată literaturilor naţionale ea (traducerea) îndeplineşte aceeaşi funcţie estetică ca şi creaţia autohtonă. Totodată însă, aparţinând unui alt univers cultural şi unui alt timp istoric, ea trebuie să poarte semnele specifice ale locului şi momentului în care s-a plămădit originalul, să dispună de bogate valenţe informative privind mediul de obârşie” [1, p.28]. Opiniile de mai sus ne conving în adevărul că munca traducătorului presupune o mare responsabilitate, o cunoaştere perfectă a limbilor din care şi în care traduce. În această ordine de idei, Tudor Vianu susţine următoarele: ,,Traducerea este o lucrare de artă şi ea trebuie încredinţată unor scriitori distinşi în alte traduceri sau în opera originală. Traducătorul trebuie să caute şi datoria-i să găsească echivalentele naţionale ale locuţiunilor, ale expresiilor, ale proverbelor limbii din care traduce...” [2, p.634].  Cele menţionate anterior pot fi completate cu opiniile unui alt exeget, Daniel-Henri Pageau, conform căruia a traduce (traducere) înseamnă a face ca un text să treacă dinspre o cultură în alta, dinspre un sistem literar înspre un altul, adică a introduce un text într-un alt context.       Nu întâmplător, în rândurile de mai sus am enumerat dificultăţile cu care se ciocneşte în munca sa traducătorul, urmărind scopul de a elucida în ce grad reuşesc traducerile să-l facă lizibil pe marele nostru poet Gr.Vieru, poezia lui conţinând sensul tragismului patriei sale, dar şi speranţa şi forţa de a supravieţui, pe care poetul o găseşte în iubirea faţă de propria ţară, faţă de mamă, faţă de limbă.    După moartea subită a poetului Gr.Vieru, în urma unui tragic accident auto, au apărut mai multe iniţiative privind publicarea integrală a operelor sale. A fost lansată şi ideea de a-i traduce opera în mai multe limbi, dat fiind că în scrierile sale sunt propagate valorile general-umane, este redat modul de a fi şi de a gândi al poporului nostru, trecutul şi prezentul concetăţenilor.  Anume traducerea, cu cunoştinţă de cauză şi cu talent, a scrierilor celuia ce, modest fiind din fire, s-a definit drept lacrimă a lui Eminescu, va constitui un factor important în stabilirea mai fructuoasă la noi a relaţiilor literare internaţionale.