Creativitatea lexicală nu poate fi înteleasă decât în cadrul teoriei generale a dinamicii limbii, dominată de ideea de schimbare. Înnoirea lexicului se realizează prin intermediul celor două surse: împrumutul şi crearea lexicului. Cu aceste precizări, se poate considera că împrumuturile lexicale sunt inovaţii de provenienţă externă care constau din cuvinte şi expresii luate de-a gata dintr-o limbă straină şi adăugate fondului lexical existent. Împrumutul este o consecinţă a contactului cultural dintre două comunităţi de limbi.