Textul incriminatoriu prevăzut la art.173 din Codul penal al Republicii Moldova (în continuare CP RM) [1] consacră expres existența unui scop special la săvârșirea hărțuirii sexuale, care consistă în determinarea unei persoane la raporturi sexuale ori la alte acţiuni cu caracter sexual nedorite. În absența unui atare scop, comportamentul manifestat de făptuitor nu va putea fi încadrat în temeiul art.173 CP RM. Deopotrivă, precizăm că scopul enunțat în textul normativ analizat constituie premisa plasării normei privind hărțuirea sexuală în Capitolul IV „Infracțiuni privind viața sexuală” al Codului penal al Republicii Moldova. Susținem că, deși autoritatea legislativă autohtonă a formulat la plural expresiile „raporturi sexuale” și „alte acțiuni cu caracter sexual” în ipoteza comiterii hărțuirii sexuale, este de ajuns ca făptuitorul să urmărească determinarea victimei la un singur raport sexual ori la o singură altă acțiune cu caracter sexual. Altminteri, interpretând ad litteram locuțiunea „raporturi sexuale ori alte acțiuni cu caracter sexual nedorite”, în sensul că comportamentul manifestat de făptuitor este îndreptat spre determinarea victimei la mai multe raporturi sexuale ori la mai multe alte acțiuni cu caracter sexual, nu ar corespunde finalității normei de incriminare și cel mai probabil nici voinței legiuitorului. Într-un alt context, consemnăm că scopul consacrat la art.173 CP RM poate viza atât beneficiul făptuitorului, cât și al unei terțe persoane. Or, norma incriminatorie a hărțuirii sexuale nu stipulează explicit că făptuitorul săvârșește fapta urmărind realizarea scopului în beneficiul personal. In fine, concretizăm că hărțuirea sexuală este o infracțiune cu componență formală. În acest sens, calificarea hărțuirii sexuale este determinată de stabilirea la comiterea faptei a scopului special prevăzut în textul incriminatoriu, însă nu și de realizarea acestuia.