În legătură cu încălzirea climei pe Terra, problema utilizării apei de către plante şi consecinţele fiziologice ale secetei, rămâne a fi cel mai important impediment în agricultură şi producerea alimentară la scară globală. Se știe, că evitarea afectărilor proceselor funcţionale se realizează la nivel de organism prin închiderea stomatelor, ceea ce micşorează pierderea apei şi deshidratarea țesuturilor. În acelaşi timp inevitabil se micşorează asimilarea carbonului în corespundere cu starea stomatelor şi cu accesul CO2 la nivel de cloroplaste cu impact negativ asupra creşterii, organogenezei şi procesului de producere. Reieşind din cele relatate scopul investigaţiilor a constituit: de relevat caracterul impactului stresului hidric asupra conductibilității stomatelor, intensității fotosintezei, transpirației și eficienței utilizării apei de către plantele Glycine max,L.(Merr) cv. Indra, tolerant la secetă și Enigma, susceptibil la insuficiența de umiditate. Analiza rezultatelor obţinute prin utilizarea analizorului de gaze portativ LCA-4 în experienţe realizate în aceleaşi condiţii de umiditate şi temperatură scote în evidenţă deosebiri statistic veridice ale modificării proceselor fiziologice la plante în funcție de potențialul de rezistență. S-a stabilit, că deshidratarea țesuturilor, cauzată de secetă, a provocat diminuarea fondului de pigmenți asimilatori în frunzele ambelor cultivare, cu precădere la plantele sensibile: în frunzele plantelor Indra conținutul Cl a și Cl b s-a redus cu 23,77 % și 6,88 % corespunzător - la plantele cv. Enigma aceste afectări au constituit respectiv: 26 și 16,70% comparativ cu plantele martor. Seceta a provocat o diminuare mai semnificativă a intensității fotosintezei și transpirației la plantele sensibile la insuficiența de umiditate. Stresul hidric a condiţionat închiderea stomatelor şi inhibarea aproape completă a asimilării dioxidului de carbon de către frunze, asociate cu urmări negative asupra eficienței utilizării apei în procesul de producție.