În condiţii climaterice nefavorabile dezvoltarea şi productivitatea plantelor depinde de un şir de caractere, însuşiri şi reacţii de apărare şi adaptare. Zonarea diferitelor culturi silvice pe un anumit teritoriu este influenţată de gradul de favorabilitate al acestora. Această însuşire decurge din reacţia ecofiziologică a plantelor faţă de condiţiile locale, care sunt consecinţa interacţiunii dintre genotip şi mediu. Testarea favorabilităţii se face prin analiza diferiţilor indici fiziologici faţă de acţiunea condiţiilor locale de stres natural, climatic sau pedologic. Prin urmare, în prezent, este foarte important să se identifice indivizii, familiile și descendenții de stejar pedunculat din diferite zone ecologice, care sunt cele mai rezistente la temperaturi ridicate. Cercetările asupra termo-toleranţei plantelor reprezintă o mare importanță pentru optimizarea managementului cultivării speciilor în diferite zone. Acest lucru poate fi posibil doar după determinarea rezistenței fizice la temperaturi ridicate și secetă. Această problemă a devenit actuală, datorită tendinței de încălzire globală. Acest lucru este deosebit de important pentru plantele lemnoase, termo-toleranţa fiind ne suficient de studiată. Rezistenţa plantelor la temperaturi ridicate depinde de o varietate de procese și mecanisme. Una dintre componentele ce influențează toleranța termică este rezistenţa membranelor celulare. Sub influența temperaturilor ridicate, membranele celulare se deteriorează, provocând dezintegrarea fizică și funcțională a celulelor. Aceste fenomene pot fi identificate prin metoda de scurgere a electroliților. În prezent sunt efectuate studii asupra influenței şocului termic privind apariția și dezvoltarea leziunilor termice, precum și recuperarea lor. Sa constatat că dezvoltarea rezistenței plantelor ca urmare a expunerii la temperaturi ridicate în dependenţă de timp este influenţată de modificările apărute în metabolism.