Atât Relațiile Publice, cât și democraţia pot avea anumite cauze ale apariţiei și dezvoltării, se pot manifesta în anumite condiţii şi sub diverse forme, respectă anumite principii și valori, necesită o anumită infrastructură și implică un grad înalt de responsabilitate individuală și socială. Dacă avem în vedere istoricul apariţiei și dezvoltării Relațiilor Publice în Republica Moldova, întrebarea firească este dacă democraţia participativă ar putea fi o precondiţie a succesului acestei activități în ţara noastră. În esența sa, conceptul de democraţie participativă înseamnă participarea individuală a cetăţenilor la luarea deciziilor politice și la dezvoltarea politicilor ce le afectează viaţa, în special direct și nu prin reprezentanţii lor aleși. Democraţia participativă îl poate, astfel, transforma pe individ din cetăţean privat, preocupat doar de problemele sale, în cetăţean public, atent, grijuliu, căruia îi pasă de ceea ce se întâmplă în jurul său. Creșterea și lărgirea ariei participării cetăţeanului îi educă pe indivizi să fie cetăţeni eficienţi și democratici și, totodată, le valorizează propriile puteri. Despre necesitatea apariției și dezvoltării Relațiilor Publice se vorbește în raport cu existența unui public activ, educat, care are așteptări și cerințe ridicate. Cultura politică participativă este unul dintre factorii care caracterizează contextul favorabil apariției și dezvoltării Relațiilor Publice, alături de alți trei: existenţa unei practici anterioare în domeniul comunicării publice; existenţa unei prese de mare tiraj; industrializarea, cu consecinţele sale economice şi sociale. Un spaţiu politic de gândire liberală, participativ şi proactiv, în care exprimarea nestingherită a ideilor şi cooptarea maselor pentru susţinerea unui ideal, constituie motorul principal al reformelor politice.