Ştiinţa are proprietatea de a se dezvolta în continuu, fie de sine stătător, fie în urma aplicării interdisciplinarităţii. De-a lungul timpului arheologia tradiţională a avut succese incontestabile în argumentarea noilor teorii sau completarea şi confirmarea celor vechi. Însă existenţa unor metode specifice altor domenii, dar, aplicabile şi fezabile arheologiei, au permis rezolvarea unor dileme pe alte căi care au și facilitat munca specialiștilor. Situl hallstattian Trinca, în paralel cu cercetările prin săpătură a fost supus investigaţiilor şi prin metoda cartării magnetometrice (determinarea rezistivităţii solului), în urma căreia a fost posibil de realizat planul de organizare internă a aşezării. Confruntarea planului magnetometric cu cel schiţat de către dr. hab. Oleg Leviţki în urma săpăturilor a confirmat corespondenţa lor. Cu atât mai mult, investigaţiile geofizicienilor au scos la iveală şi alte complexe, care, ulterior au fost confirmate prin săpătură. Această metodă a devenit una foarte populară mai ales în ultima perioadă, când se pune accent pe arheologia nondistructivă şi inofensivă. Artefactele descoperite în cadrul sitului au fost şi ele supuse examinării prin prisma mai multor metode, fie tradiţionale (sistematizarea, tipologizarea etc.) fie împrumutate. Una din ele ar fi metoda determinării geologice a rocilor şi a componenţei mineralogice a concreţiunilor şi conglomeraţiilor, în baza căreia informaţia referitoare la materialul litic este mai completă şi permite identificarea zonei de producere şi de răspândire a acestora. O altă metodă este cea spectroscopică - identificarea compoziţiei chimice a pastei de modelare a ceramicii, în rezultat, constatându-se că argila este de provenienţă locală, ceea ce a permis specialiştilor să afirme că vasele lucrate la roata olarului supuse analizei nu sunt de import, ci au fost realizate de meşterii-ceramişti autohtoni. Astfel, utilizarea/apelarea la metodele interdisciplinare în cercetarea arheologică contribuie esenţial la completarea informaţiei şi nuanţarea imaginii de ansamblu atât cu privire la situri, cât şi asupra unei categorii aparte de artefacte.