Populaţia reprezintă unul din subiectele fundamentale ale cercetărilor geografice, fiind elementul activ al mediului ambiant, care produce, transformă şi consumă bunurile materiale. Din cele mai vechi timpuri savanţii au fost preocupaţi de studierea activităţilor pe care le desfăşoară. Subiectul dat ocupă locul central în lucrările primilor savanţi ai antichităţii: Strabon; Aristorel; Ptolemeu. Interesul geopolitic a mai multor state faţă de teritoriul Moldovei a impulsionat şi atenţia cercetătorilor străini. De aceea, subiectul propus pentru discuţii a fost investigat de savanţi: D. Cantemir; Zamfir C. Arbure; L. K. Berg; A. D. Bacinschii; P. G. Dmitriev; V. S. Zelenciuc; I. Duminică; A. Scalcovschii etc. Modificarea frecventă a graniţelor statului, schimbarea locului de trai şi lipsa unor evidenţe stricte ale populaţiei diminuează calitatea cercetărilor de până la anul 1959. Deşi există mai multe datele statistice referitoare la evoluţia populaţiei în perioadele vechi istorice, ele sunt foarte contradictorii şi nu pot servi ca bază a unui studiu fundamentat. Este bine cunoscut faptul, că în popularea Regiunii Economice de Sud a Moldovei un aport deosebit la avut Imperiul Rus, care în urma desfăşurării reuşite a acţiunilor militare din 1770-1776, impune nogaii din Bugeac să-şi schimbe locul de trai. Ulterior, pentru a soluţiona problema depopulării masive a regiunii, devine interesat să aplice măsuri stimulative care au grăbit stabilirea cu traiul permanent a populaţiei, aşa ca: oferirea statutului de colonişti pentru imigranţii transdanubieni, care prevedea împroprietărirea cu câte 60 desetine de pământ; scutirea de orice impozit şi prestaţie către stat pentru o perioadă de 7 ani; scutirea de serviciul militar; acordarea libertăţii culturii şi a obiceiurilor, etc. În consecinţă, către stepele Bugeacului s-au îndreptat imigranţi din Imperiul Rus şi din statele europene: sârbi, bulgari, găgăuzi, nemţi, albanezi, descendenţii cărora şi astăzi populează acest spaţiu.