Forajele, sondele și izvoarele, care deschid orizonturile acvifere de vârstă diferită, au fost examinate într-un studiu hidrogeologic efectuat pe teritoriul Republicii Moldova. Au fost prelevate probe de apă pentru a determina analitic heliul și macro-micro componenții anorganici. In mod special, a fost studiată hidrogeochimia heliului. Principalele particularități ale distribuției heliului în apele subterane sunt următoarele: 1. Distribuția geostatistică a heliului în apele subterane nu contrazice legea normală logaritmică. Valorile gazului variază între 0.00005 ml/l și 1.5 ml/l. Concentrațiile de fond constituie 0.00022 ml/l. 2. Concentrația heliului în apele subterane depinde de adâncimea poziției stratului acvifer și este invers proporțională cu adâncimea poziției fundamentului cristalin. 3. În apele subterane, heliul migrează împreună cu alte gaze. O corelație pozitivă este stabilită între heliu și azot, precum și valorile dintre He/Ar. O corelație negativă se evidențiază între heliu și metan, bioxid de carbon și tritiu. 4. Fracturile tectonice și zonele fragmentate din jur servesc drept canale de scurgere pentru heliu. Fracturile tectonice sunt cartate clar și semnificativ în câmpul geochimic al heliului. În baza datelor de mai sus, heliul a fost stabilit ca un indicator al relației dintre orizonturile acvifere (Moraru, 1987). Utilizând metoda heliului, teritoriul studiat a fost divizat în regiuni conform condițiilor relațiilor hidraulice ale stratelor acvifere și s-a efectuat o concluzie cu privire la originea apelor subterane pentru fiecare regiune în parte, precum și, impactul antropic asupra calității acestora. Cu recomandări speciale pentru utilizarea metodelor hidrogeologice și cele cu utilizarea heliului s-a constatat că cea din urmă este mult mai rapidă și mai ieftenă cu la fel de mult ca 19.3 și 8.5 ori, respectiv (Moraru, 1987, 2009).