Cercetări privind ameliorarea busuiocului (Ocimum basilicum L.)
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
714 37
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-06 21:33
SM ISO690:2012
DOMBROV, Liudmila, CHISNICEAN, Lilia. Cercetări privind ameliorarea busuiocului (Ocimum basilicum L.). In: Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători, Ed. 3, 10 martie 2014, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2014, Editia 3, T, p. 36. ISBN 978-9975-4257-2-8.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători
Editia 3, T, 2014
Conferința "Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători"
3, Chișinău, Moldova, 10 martie 2014

Cercetări privind ameliorarea busuiocului (Ocimum basilicum L.)


Pag. 36-36

Dombrov Liudmila, Chisnicean Lilia
 
Gradina Botanică (Institut) a AŞM
 
Disponibil în IBN: 8 februarie 2019



Teza

În comparaţie cu realizările în ameliorarea plantelor alimentare, industriale, ameliorarea plantelor condimentar-aromatice şi medicinale în Republica Moldova a rămas în umbră. Busuiocul este utilizat în stare proaspătă şi uscată drept condiment, la prepararea oţetului, uleiului şi vinului condimentat, ca plantă medicinală utilă, de aceea scopul ameliorării busuiocului (O. basilicum L.) este obţinerea de forme noi pentru salată sau în calitate de condiment uscat cu proprietăţi gustative deosebite, bine înfrunzite, cu conţinut sporit de principii active, fără a neglija precocitatea, capacitatea de producţie, rezistenţa la boli şi la factorii nefavorabili de mediu (secetă, ger), modalitatea de recoltare etc. Cercetările de ameliorare la O. basilicum L. sunt efectuate în colecţia de plante condimentar-aromatice a Grădinii Botanice (Institut), care cuprinde cca. 15 varietăţi şi soiuri de busuioc, dintre ele 5 locale (Lămâiţă, Frunză verde, Creţişor, Purpuriu, Opal-mini), ce servesc drept material iniţial. Busuiocul, fiind o plantă cu variabilitate genetică pronunţată, i se aplică pentru ameliorare selecţia individuală şi în masă repetate în populaţia iniţială, hibridarea intraspecifică (între soiuri) şi mutageneza utilizând uleiuri volatile de portocal (Citrus aurantium) şi Koellia virginiana (L.). Prin castrarea manuală a florilor până la înflorire şi polenizarea lor sub izolator au fost obţinuţi un şir de descendenţi, fiind selectată o formă cu caractere deosebite: tufă mare cu diametrul de 55 - 60 cm, înălţimea 65 - 70 cm, cu câte 75 - 130 frunze mari, ondulate, ornamentat-dinţate, de culoare violetă. Inflorescenţele sunt de lungime medie cu valori de 7 – 12 cm, florile de culoare roz. Prezintă interes şi unele forme de busuioc rezultate în urma polenizării libere, formele parentale ale cărora nu sunt cunoscute. Acestea manifestă schimbări fenotipice ale formei şi dimensiunii tufei, frunzelor, inflorescenţei, ce le deosebesc de varietăţile şi soiurile din colecţie. Forma hibridă şi cele rezultate spontan vor fi prelucrate prin selecţie individuală şi în grup şi le va fi apreciată capacitatea de recombinare, până la obţinerea formelor constante.