Articolul are drept scop examinarea principalelor modele folosite în lingvistica pragmatică pentru descrierea actelor de vorbire în calitatea lor de unităţi comunicative complexe realizate prin producerea unor enunţuri în situaţii de comunicare concrete. În partea sa introductivă el conţine o prezentare succintă a teoriei actelor de vorbire şi a conceptului de act de vorbire. Cele două modele de analiză, acţională şi interacţionistă, le permit lingviştilor să distingă actul de vorbire ca unitate a comunicării de actul de vorbire ca unitate a discursului. O atenţie deosebită se acordă grilei de analiză interacţioniste, care face posibilă examinarea comportamentului discursiv al actelor de vorbire..  

The article has the purpose of examining the main models used in pragmatic linguistics to describe speech acts as complex communicative units made by the creation of sentences in concrete communication situations. In its introductive part it contains a short presentation of the speech acts theory and the speech act concept. The two analysis models, actional and interactional, allow the linguists to distinguish the speech act as a communication unit from the speech act as a discourse unit. A special attention is accorded to the interactional analysis grid which can make possible the examination of the discursive speech acts behaviour.