Ab initio, precizm c abuzul de putere sau abuzul de serviciu (art.327 CP RM) şi excesul de putere sau depşirea atribuiilor de serviciu (art.328 CP RM) constituie infraciuni care aduc atingere activitii de serviciu, dar care nu sunt legate nemijlocit de corupie. Pe lâng aceast asemnare, cele dou infraciuni sunt marcate şi de alte puncte de convergen. La concret, subiect al infraciunilor luate în vizor este persoana public (în variantele-tip), respectiv persoana cu funcie de demnitate public (în cazul variantelor agravate: lit.b) alin.(2) art.327 CP RM; lit.b) alin.(3) art.328 CP RM). De asemenea, urmrile prejudiciabile care survin ca rezultat al activitii infracionale sunt identice, întrucât atât în cazul infraciunii prevzute la art.327 CP RM, cât şi în cazul celei de la art.328 CP RM, consecinele prejudiciabile au acelaşi coninut amplificator şi caracter estimativ – daune în proporii considerabile, precum şi aceeaşi int: interesul public sau interesul privat (cel al persoanelor fizice ori cel al persoanelor juridice). Datorit relevanei la încadrare a urmrii prejudiciabile nominalizate, abuzul de putere sau abuzul de serviciu (art.327 CP RM) şi excesul de putere sau depşirea atribuiilor de serviciu (art.328 CP RM) reprezint infraciuni cu componene materiale şi, datorit identitii daunelor, putem deduce c momentul de consumare al ambelor infraciuni este identic. Îns, o analiz atent a laturii obiective a infraciunilor prevzute la art.327 şi art.328 CP RM, ne permite s constatm c mecanismul cauzrii urmrilor prejudiciabile este diferit: în cazul alin.(1) art.327 CP RM, daunele considerabile se produc ca efect al abuzului de împuterniciri, fr a-şi întrece competena funciei, iar în cazul alin.(1) art.328 CP RM, daunele considerabile se produc ca efect al excesului ori al depşirii competenei funciei.  Astfel, deducem c, pentru a se reine la încadrare prevederile art.327 CP RM, este necesar existena prealabil a unui serviciu în care persoana public îşi desfşoar activitatea şi în competenele creia intr efectuarea actelor de natura celor care ocazioneaz svârşirea abuzului în dauna intereselor publice ori drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice. La fel, în cazul infraciunii prevzute la art.328 CP RM este absolut obligatorie aceeaşi situaie-premis constând în existena prealabil a unui serviciu în care persoana public îşi desfşoar activitatea, îns spre deosebire de infraciunea de abuz de putere sau abuz de serviciu, în cazul excesului de putere sau depşirii atribuiilor de serviciu, persoana public comite unele aciuni în competenele creia sau în competena exclusiv a creia nu intr efectuarea actelor de natura celor care ocazioneaz depşirea limitelor drepturilor şi atribuiilor acordate de lege în dauna intereselor publice ori drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice. În definitiv, cea mai esenial linie de demarcaie dintre infraciunile prevzute la art.327 şi art.328 CP RM rezid tocmai în fapta prejudiciabil. Cu acest prilej, precizm c fapta prejudiciabil a infraciunii prevzute la art.328 CP RM este exclusiv comisiv, pe când în cazul celei de la art.327 CP RM, fapta prejudiciabil poate fi atât comisiv, cât şi omisiv. Deşi s-ar prea lipsit de viziuni divergente, datorit specificrii exprese în dispoziia alin.(1) art.328 CP RM a formei active a depşirii limitelor drepturilor şi atribuiilor acordate prin lege, regretabil este c în practica judiciar se d o interpretare eronat literei şi spiritului legii. De exemplu, într-o cauz din practica judiciar, în partea motivatorie a sentinei, cu referire la alin.(1) art.328 CP RM, infraciune de care erau acuzai trei inculpai, instana consemneaz urmtoarele: „Latura obiectiv a infraciunii incriminate se realizeaz prin aciunile sau inaciunile (subl. ne aparine) fptuitorului care întrebuineaz expresii jignitoare fa de o persoan, insulta, calomnia, actele de violen împotriva persoanei, alte aciuni care depşesc vdit drepturile şi atribuiile acordate prin lege, dac acestea au cauzat daune în proporii considerabile intereselor publice, drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice” [1]. Pentru a infirma respectiva interpretare, accedem la viziunea potrivit creia: „Forma pasiv a depşirii limitelor drepturilor şi atribuiilor acordate prin lege contravine însuşi sensului conceptului de depşire, concept desemnând o mişcare, o activitate, o folosire a forei proprii într-un anumit domeniu, o participare activ la ceva. Nu este posibil a depşi limitele drepturilor şi atribuiilor acordate prin lege, fr a aciona într-un fel” [2, p.906]. Dincolo de aceast realitate, relevm c tocmai diferenele care se impun în legtur cu actul de conduit al infraciunilor prevzute la art.327 şi art.328 CP RM, influeneaz coninutul obiectului juridic special. Astfel, dac în cazul art.327 CP RM, obiectul juridic special al infraciunii este reprezentat de relaiile sociale cu privire la îndeplinirea de ctre persoana public a obligaiilor de serviciu în mod corect, fr abuzuri, atunci în cazul art.328 CP RM, acesta este format din relaiile sociale cu privire la îndeplinirea de ctre persoana public a obligaiilor de serviciu în mod corect, fr excese.  În alt ordine de idei, studiul practicii judiciare demonstreaz c subiecii oficiali de aplicare în concret a legii penale au tendina de a califica una şi aceeaşi aciune prejudiciabil în baza art.327 sau art.328 CP RM, în funcie de mobilul cu care a operat fptuitorul. Astfel, dac persoana public urmrea un interes material sau un alt interes personal în momentul executrii faptei prejudiciabile, cele comise, de regul se calific în practic potrivit art.327 CP RM şi viceversa, dac nu sunt probe care atest incidena interesului material sau a altui interes personal, fapta va fi încadrat potrivit art.328 CP RM. Considerm o asemenea poziie alogic, iar pentru a demonstra acest fapt, consemnm c într-adevr, printre semnele secundare obligatorii ale infraciunii de abuz de putere sau abuz de serviciu se numr interesul material ori un alt interes personal, pe când în cazul art.328 CP RM este irelevant motivul conduitei prejudiciabile. Aceasta îns nu înseamn c infraciunea de exces de putere sau depşire a atribuiilor de serviciu nu poate fi comis din interes material sau din alt interes personal.  Deci, în alegerea uneia dintre cele dou norme, punctul de plecare este tocmai competena funciei deinute, nu îns motivul de operare. În acest sens, ilustrativ este învinuirea adus de ctre acuzatorul de stat în svârşirea infraciunii prevzute la art.328 alin.(3) lit.d) CP RM, având în vedere urmtoarele circumstanele: În perioada 01.01.2008-08.02.2010, D.A., deinând funcia de director al Întreprinderii de Stat Complexul „Casa presei”, inter alia, a acordat (fr acordul fondatorului) premii personalului de conducere, adic pentru sine în sum de 81933,17 lei (subl. ne aparine.) şi contabilului-şef T.D. în sum de 86254,02 lei, contrar prevederilor art.7 al Hotrârii Guvernului cu privire la salarizarea angajailor din unitile cu autonomie financiar, nr.743 din 11.06.2002 şi pct.1 din capitolul II al Regulamentului cu privire la remunerarea angajailor Î.S. Complexul „Casa presei” din 04.02.2009, potrivit crora indicii, mrimea şi termenele premierii conductorilor unitilor cu autonomie financiar se stabilesc de ctre patron sau organul de conducere ierarhic superior, prin aceasta depşind în mod vdit drepturile şi atribuiile acordate prin lege (subl. ne aparine), cauzând statului un prejudiciu în sum de 168187,19 lei [3]. Dac acuzatorul de stat, s-ar fi bazat pe interesul material incident în spe, ar fi încadrat greşit cele comise în baza art.327 alin.(2) lit.c) CP RM. Dup cum putem remarca, în spe punctul de plecare al acuzatorului la selectarea uneia dintre norme – art.327 sau art.328 CP RM, a fost competena funciei, constatându-se pe bun dreptate c fptuitorul a comis aciuni care sunt în competena funcional a lui, îns cu nerespectarea unei condiii impuse de lege pentru adoptarea unui astfel de comportament, şi anume – acordul fondatorului la acordarea premiilor personalului de conducere, activitate infracional având la baz un interes material.