O analiz minuioas a dispoziiilor incriminatorii prevzute la art.287 şi art.288 CP RM, ne permite s constatm multiplele similitudini care definesc atât profilul infracional al huliganismului, cât şi cel al vandalismului. În primul rând, ambele infraciuni atenteaz asupra ordinii publice, presupunând o activitate care se manifest prin distrugere sau degradare de bunuri, svârşite în public, îns nu neaprat într-un loc public. Dac în cazul vandalismului, distrugerea (alias nimicirea bunurilor în transportul public sau în alte locuri publice) sau degradarea bunurilor (alias pângrirea edificiilor sau a altor încperi) constituie activiti infracionale explicite, atunci în cazul huliganismului, aceste activiti sunt implicite (deductibile). Aceasta deoarece, una dintre modalitile normative ale faptei prejudiciabile prevzute la art.287 CP RM rezid în comiterea de aciuni care, prin coninutul lor, se deosebesc prin obrznicie deosebit. Astfel, în acord cu pct.3 al Hotrârii Plenului Curii Supreme de Justiie a Republicii Moldova „Cu privire la practica judiciar în cauzele penale despre huliganism”, nr.4 din 19.06.2006 [1], prin obrznicie deosebit se îneleg aciunile de înclcare grosolan a ordinii publice însoite de acte de violen asupra persoanei, de distrugere şi degradare a bunurilor proprietarului (subl. ne aparine). În legtur cu aceste similitudini, autorul rus M.F. Musaelean relev c infraciunile luate în vizor se deosebesc prin aceea c în cazul vandalismului se încalc nu numai ordinea public, dar se cauzeaz şi prejudicii patrimoniului pe calea pângririi edificiilor sau a altor încperi, a nimicirii bunurilor în transportul public sau în alte locuri publice. Pe lâng aceasta, în calitate de semn obligatoriu al huliganismului apare, printre altele, motivul huliganic [2, p.529]. Nu putem s nu remarcm c prima demarcaie pe care o face autorul este o preluare fidel a interpretrii cauzale ce o conine pct.15 al Hotrârii Plenului Judectoriei Supreme a Federaiei Ruse „Cu privire la practica judiciar în cauzele penale referitoare la huliganism şi la alte infraciuni svârşite din motive huliganice”, nr.45 din 15.11.2007 [3]. Cât priveşte cea de-a doua delimitare, apare ca fireasc întrebarea: Oare motivul huliganic nu este comun şi vandalismului? Se pare c rspunsul la aceast întrebare nu este unanim; or, distingem trei opinii în raport cu întrebarea ridicat: în timp ce unii autori consider c motivul huliganic constituie semn obligatoriu al laturii subiective a vandalismului [4, p.360; 5, p.707], alii consider c motivul huliganic nu are relevan la încadrarea infraciunii de vandalism, întrucât motivele acestei infraciuni pot fi şi rzbunarea sau alte asemenea motive [6, p.562] şi, în definitiv, cea de-a treia categorie de autori consider c vandalismul poate fi comis cu oricare motive, cu excepia celor huliganice [7, p.464].  Pentru a ne alinia la una dintre cele trei opiuni, vom precuta natura juridic a motivelor huliganice. În aceast ordine de idei, esena motivelor huliganice const în aceea c luarea deciziei de ctre fptuitor de a adopta un comportament infracional este condiionat de nzuina de a se opune celor din jur prin manifestarea dispreului fa de membrii societii, de a nega normele sociale şi morale care guverneaz în societate etc. În mod manifest, prin pângrirea edificiilor sau a altor încperi, prin nimicirea bunurilor în transportul public sau în alte locuri publice, fptuitorul manifest o atitudine sfidtoare fa de cei din jur, prin aceasta lsând impresia unui om cu un nivel sczut de moralitate, lipsit de bunul sim. Aceast faet se explic prin contrastarea personalitii fptuitorului cu publicul, personalitate format prin interaciunea fptuitorului cu micromediul social, în special cu gruprile „de cartier” care i-au prefigurat comportamentul spre arogan şi narcisism asociat cu atitudinea de desconsiderare a intereselor publice, ceea ce ne orienteaz spre o motivaie profund huliganic a vandalismului. Geneza unei astfel de motivaii se explic prin înelegerea greşit a libertii de aciune şi se manifest în dorina de a face ru, de a se amuza, de a se autoafirma, de a câştiga autoritate. Fireşte, motivul huliganic al vandalismului poate îngloba în sine şi alte varii motivaii şi porniri, complexe dup structura lor, unite îns de un sentiment de lips de respect fa de societate, fa de valorile morale şi materiale. Iat de ce, au dreptate autorii care consider c alturi de motivele huliganice, care sunt mereu obligatorii, în cazul vandalismului, ca motive subsidiare pot coexista: rzbunarea, duşmnia sau ura social, naional, rasial sau religioas, interesul material (când autorul infraciunii acioneaz ca urmare a instigrii, concretizate în promisiunea unei recompense materiale) etc. [8, p.5]. Deci, concluzia care se impune în legtur cu polemica ridicat const în urmtoarele: atât infraciunea prevzut la art.287, cât şi cea de la art.288 CP RM au în calitate de semn secundar obligatoriu al laturii subiective motivul infraciunii, care este unul special – motivul huliganic. Întrucât ambele infraciuni sunt formale, doar intenia direct poate s caracterizeze atitudinea psihic a acestora. Şi atunci, ce le deosebeşte pe aceste dou infraciuni? În concepia unor autori, modul comiterii infraciunii este cel care distinge huliganismul de vandalism. Astfel, huliganismul are un caracter deschis, demonstrativ, iar vandalismul se comite clandestin, tainic. Demonstrative sunt doar urmrile vandalismului [9, p.327]. Nu putem agrea o asemenea viziune. Aceasta deoarece, de regul, vandalismul este clandestin, îns, în egal msur, acesta poate fi deschis, demonstrativ. Cu aceast ocazie, s-a şi susinut c în ipoteza în care vandalismul este svârşit în prezena altor persoane, fptuitorul sfideaz riscul de a fi reinut, bazându-se pe teama martorilor oculari de o eventual aplicare a violenei, pe dispariia sa rapid de la faa locului, pe solidaritatea sau tolerana aciunilor sale, pe alte asemenea circumstane [10, p.6]. În cele din urm, considerm c huliganismul manifestat prin comiterea unor aciuni care, prin coninutul lor, se deosebesc printr-o obrznicie deosebit, pe de o parte şi vandalismul, pe de alt parte se disting dup obiectul material. Astfel, dac huliganismul are inter alia ca obiect material oricare bunuri: mobile sau imobile, vandalismul dispunde de un obiect material determinat. In concreto, în cazul alin.(1) art.288 CP RM, obiectul material al vandalismului poate fi: edificiile sau alte încperi, bunurile din transportul public sau din alte locuri publice, iar în ipoteza variantei agravante stipulate la lit.c) alin.(2) art.288 CP RM, obiectul material îl constituie bunurile care au o valoare istoric, cultural sau religioas. Pornind de la materialitatea faptei de vandalism, rezult c obiectul material al acesteia are o destinaie special, şi anume, o destinaie public. De aceea, dac sunt nimicite bunuri care nu au o asemenea destinaie, deşi la momentul comiterii infraciunii se aflau în loc public ori se pângresc încperi care nu sunt de uz public, constituind proprietate privat, nu exist temei de aplicare a rspunderii penale în conformitate cu art.288 CP RM. Considerm c, în acest caz, la încadrare se va reine art.287 CP RM, cu condiia ca fptuitorul s fi acionat din motive huliganice.