Considerând din textele de lege prevzute la art.327-329 CP RM, interesul public, alturi de interesul particular (interese ocrotite de lege ale persoanei fizice sau juridice), este cel care suport rezultatul vtmtor, constând în „daune în proporii considerabile” (art.327, art.328 CP RM) sau în „daune în proporii mari” (art.329 CP RM). Cu toate c interesul public este utilizat în mai multe norme juridico-penale, de exemplu: art.36 alin.(2), art.38 alin.(2), art.335 alin.(1), art.352 alin.(1), art.361 alin.(2) lit.d), art.3621 alin.(3) lit.b) CP RM, desemnând fie obiectul juridic al atacului (în cazul legitimei aprri), fie obiectul aciunii de salvare (în cazul strii de extrem necesitate) ori chiar obiectul urmrii prejudiciabile, legiuitorul a omis s defineasc în legea penal conceptul în discuie. Aceast omisiune îns nu constituie o neglijen a legiuitorului, dar rezultatul fluiditii care guverneaz diversitatea social. Considerm c tocmai natura juridic a interesului public marcat de pluralitatea de interese dominante în societate, privite dintr-o perspectiv real, dar şi flexibilitatea raportului dintre interesul general şi interesul particular, bazat pe conjunctura politic, economic, social etc., exclud ideea insuficienei preciziei incriminrii, astfel încât operarea în acest caz cu un coninut generalitate, nu este de natur a înclca previzibilitatea legii penale. În vederea justificrii acestei alegaii, vom apela la jurisprudena CuriiConsiderând din textele de lege prevzute la art.327-329 CP RM, interesul public, alturi de interesul particular (interese ocrotite de lege ale persoanei fizice sau juridice), este cel care suport rezultatul vtmtor, constând în „daune în proporii considerabile” (art.327, art.328 CP RM) sau în „daune în proporii mari” (art.329 CP RM). Cu toate c interesul public este utilizat în mai multe norme juridico-penale, de exemplu: art.36 alin.(2), art.38 alin.(2), art.335 alin.(1), art.352 alin.(1), art.361 alin.(2) lit.d), art.3621 alin.(3) lit.b) CP RM, desemnând fie obiectul juridic al atacului (în cazul legitimei aprri), fie obiectul aciunii de salvare (în cazul strii de extrem necesitate) ori chiar obiectul urmrii prejudiciabile, legiuitorul a omis s defineasc în legea penal conceptul în discuie. Aceast omisiune îns nu constituie o neglijen a legiuitorului, dar rezultatul fluiditii care guverneaz diversitatea social. Considerm c tocmai natura juridic a interesului public marcat de pluralitatea de interese dominante în societate, privite dintr-o perspectiv real, dar şi flexibilitatea raportului dintre interesul general şi interesul particular, bazat pe conjunctura politic, economic, social etc., exclud ideea insuficienei preciziei incriminrii, astfel încât operarea în acest caz cu un coninut generalitate, nu este de natur a înclca previzibilitatea legii penale. În vederea justificrii acestei alegaii, vom apela la jurisprudena Curiipublic, activitatea organelor şi instituiilor de stat, ordinea public şi alte valori asemntoare [4, p.304], ali autori îneleg prin interes public o stare, o activitate care vizeaz o instituie public şi buna ei funcionare [5, p.74]. Nu putem s nu remarcm c, viziunile prezentate reproduc într-o anumit msur definiia „interesului public” pe care o regsim în art.2 al Legii contenciosului administartiv, nr.793 din 10.02.2000 [6], potrivit creia interesul public semnific interesul aprat prin normele care reglementeaz organizarea şi funcionarea instituiilor publice şi a altor persoane de drept public. Considerm c interpretarea interesului public, în contextul normelor de incriminare prevzute la art.327-329 CP RM, nu poate fi redus la definiia legal dat în Legea contenciosului administrativ, nr.793 din 10.02.2000. Aceasta deoarece legea consemnat nu constituie un act extrapenal de referin pentru infraciunile prevzute la art.327-329 CP RM. De facto, întinderea sferei de inciden a interesului public este cu mult mai vast. Astfel, luând în calcul faptul c conflictul de interese reprezint o varietate a abuzului de putere sau abuzului de serviciu, nu vom putea face abstracie de prevederea de la art.2 al Legii cu privire la conflictul de interese, nr.16 din 15.02.2008 [7], potrivit creia interesul public vizeaz interesul general al societii ca persoanele care dein funcii publice s ia, în îndeplinirea atribuiilor lor de serviciu, decizii impariale şi legitime.  Într-adevr, ordinea de îndeplinire corect şi just a atribuiilor autoritilor publice ine în exclusivitate de sfera interesului public (res publicus). Totuşi, aceasta reprezint doar una dintre faetele interesului public, deoarece, pe de o parte, abuzul de putere sau abuzul de serviciu nu se reduce doar la ipoteza conflictului de interese, iar pe de alt parte, interesul public urmeaz a fi interpretat şi în cazul excesului de putere sau depşirii atribuiilor de serviciu (art.328 CP), precum şi în cazul neglijenei în serviciu (art.329 CP RM). Luând în calcul cele consemnate supra, considerm c în sensul art.327-329 CP RM, „interesul public” reprezint interesul general al societii care vizeaz întreaga ordine de drept, în special democraia constituional, sigurana naional, integritatea teritorial, securitatea public şi ordinea public, aprarea acestora şi prevenirea svârşirii infraciunilor, protejarea sntii şi a moralei publice, garantarea autoritii şi a imparialitii puterilor în stat, satisfacerea nevoilor comunitare prin realizarea competenei autoritilor publice, reflectând o necesitate social ce impune instituirea de activiti de servicii de utilitate colectiv prin mijloace de drept administrativ, în organizarea unor servicii la nivel statal, rspunzând unor nevoi comunitare sau uzului public, în serviciul statului şi al societii civile. Pe lâng definiia reprodus, pe care o sugerm Curii Supreme de Justiie s o preia la adoptarea unei hotrâri explicative în materie, propunem suplimentar relevarea urmtoarei explicaii: în cazul examinrii cauzelor cu imputarea de ctre acuzator a lezrii interesului public, întâi de toate instanele de judecat trebuie s se expun asupra coninutului şi naturii acestui interes, motivând de ce anume interesul lezat este unul general, nu îns particular (privat), dup care vor statua şi asupra incidenei caracterului considerabil al daunei cauzate acestuia.