Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
880 21 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-01-05 15:49 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
616.314-008.843 (4) |
Stomatologie. Cavitatea bucală. Gură. Boli ale gurii şi dinţilor (485) |
SM ISO690:2012 TOPALO, Elvira, NICOLAU, Gheorghe. Mucozita periimplantară in perioada de osteointegrare a implantelor dentare și consecințele ei.. In: Medicina stomatologică , 2018, nr. 2-3(47-48), pp. 150-151. ISSN 1857-1328. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Medicina stomatologică | ||||||
Numărul 2-3(47-48) / 2018 / ISSN 1857-1328 | ||||||
|
||||||
CZU: 616.314-008.843 | ||||||
Pag. 150-151 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Introducere: La reabilitarea persoanelor edentate implantele dentare endoosoase sunt utilizate tot mai fecvent, popularitatea lor fiind în ascensiune. Paralel cu succesele obținute acest gen de tratament este însoțit de complicații inflamatorii. Pe parcursul funcționării restaurărilor implanto–purtate a fost demonstrată pătrunderea bacteriilor din sulcusul periimplantar prin microfisura „abatment–implant” în spațiul intraimplantar, ultimul fiind numit „rezervor de infecție”. Concomitent a fost demonstrat că această comunicare este bi–direcțională. Contaminarea spațiului intraimplantar cu bacterii din cavitatea bucală e posibilă și în timpul inserării implantelor. Prin cercetările efectuate a fost demonstrat că la sfîrșitul perioadei de osteointegrare microflora în spațiul intraimplantar a fost prezentă în 83% implante (Topalo E., 2018). Scop: Evidențierea manifestării mucozitei periimplantare și consecințelor ei pe parcursul osteointegrării implantelor dentare. Material și metode: În studiu au fost incluse 108 (54±1,32 ani) persone cărora în diferite sectoare ale maxilarelor pe parcursul anului 2017 au fost instalate 254 implante dentare endoosoase de stadiul doi. Numărul de implante instalate per/pacient a variat între 1 și 5, în mijlociu — 2,3 implante. Evoluția osului crestal periimplantar a fost studiată prin comparația datelor radiografice preoperator, după instalarea implantelor și la a doua etapă chirurgicală. În dependență de manifestările inflamației pacienții au fost repartizați în subgrupe: hiperemie (gingivită infiltrativă), abces primar (gingivită abcedantă primară), abces recidivant (gingivită abcedantă recidivantă — periimplantită),fistulă (expus parțial șurubul de acoperire — periimplantită), pîlnie+fistulă (periimplantită), dehiscență (expunerea completă a platformei implantului — periimplantită). Rezultate: Studiul efectuat de către noi a demonstrat o frecvență sporită a complicațiilor inflamatorii pe parcursul perioadei de osteointegrare — la 39,4% implan te. Studiile, publicate în literatura de specialitate, referitor la complicațiile pe parcursul osteointegrării, preponderent sunt axate pe influența expoziției timpurii a șurubului de acoperire asupra osului periimplantar. Autorii menționează că, această complicație se produce spontan, fără vreo cauză, adică de la sine. Este posibil oare așa ceva?. Concluzii: În limita datelor obținute considerăm că, contaminarea microbiană a spațiului intraimplantar are un rol hotărîtor la demararea proceselor inflamatorii în perioada osteointegrării implantelor. Infecția și toxinele ei prin fisura „șurub de acoperire–corp implant” se răspîndesc în țesuturile adiacente provocînd consecutiv gingivită infiltrativă, gingivită abcedantă, periimplantită cu formarea fistulei, expunerea treptată a șurubului de acoperire și pierdere de os adiacent implantului. |
||||||
Cuvinte-cheie implante dentare, mucozită, periimplantită. |
||||||
|