Obiceiurile incă vii, dacă nu in viața cotidiană, măcar in memoria comunităților, constituie, in multe cazuri, singurele elemente, pe baza cărora se poate reconstitui o făramă din tradiția de mult dispărută. Memoria lozovenilor prezintă gospodăria, ca expresie a raportului dintre așezare, condiții, ocupație și tradiție, care cunoaște, la randu-i, o mare varietate. Practicarea anumitor ocupații a determinat, in mare măsură, modelul de organizare a gospodăriei cu tot ceea ce inseamnă locuința și construcțiile auxiliare (grajd, șură, poiată, coteț, șopron, sarai, garlici, chihniţă, beci), cat și tehnica imprejmuirii acesteia cu gard și porți. Factorii decizionali care au influențat evoluția planimetriei, tehnicilor constructive și ornamenticii caselor tradiționale din Lozova au fost cei de ordin social-economic și istoric. La fel, stratificările sociale și puterea economică din cadrul familiei și-au pus amprenta asupra gospodăriei de altă dată din Lozova. Evoluția planimetriei, tehnicilor constructive și ornamenticii caselor din Lozova s-a dezvoltat in funcție de structura gospodăriei și ocupațiile nemijlocite ale locuitorilor satului. De asemenea, in funcție de căile de acces, care au influențat așezarea casei, gospodăriei. Dacă in imaginația spirituală a localnicilor casa trebuie plasată cu fața spre răsărit, apoi in realitate găsim așezarea caselor in funcție de căile de acces. Ceea ce putem observa la Lozova este faptul că construcțiile gospodărești nu s-au desfășurat la intamplare, ci s-au valorificat din plin facilitățile și cadrul natural, oferit de teren. Un model aparte de gospodărie și locuință, remarcat la Lozova, este gospodăria cu curtea dublă și casa de tip nemțoaică, cat și o construcție specifică satului, numită bașcă. Despre aceste și alte elemente specifice modului de viață din satul Lozova voi vorbi in cele ce urmează.