In șirul experiențelor traumatizante pe care le-au trăit romanii moldoveni din RSS Moldovenească in perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, foametea din anii 1946–1947 a fost una dintre cele mai terifiante, dramatice și epuizante. Fenomenul foametei a afectat intr-un mod sau altul fiecare locuitor al noii entități politico-administrative refăcute de sovietici după reocuparea Basarabiei. Foametea este numită pe bună dreptate „tragedia satului basarabean”, majoritatea istoricilor orientanduși cercetările spre zonele rurale, unde fenomenul foametei s-a derulat cu un dramatism ostentativ. Publicațiile care abordează fenomenul foametei lasă impresia, de cele mai multe ori, că orașul moldovenesc (mai ales orașele mari: Chișinău, Tiraspol și Bălți), a fost cumva ferit de foamete. Pentru a elucida subiectul „rămas in umbră”, inițiem o cercetare a fenomenului foametei in orașele din RSS Moldovenească și pentru că este imposibilă exhaustivitatea temei pentru un singur cercetător, ne propunem o radiografie a alimentației studenților in perioada foametei din 1946–1947. Studențimea avea o pondere procentuală slab pronunțată in demografia RSS Moldovenești, alcătuind in perioada la care ne referim nu mai mult de 0,11–1,16% din totalul populației și circa 1% din numărul populației urbelor moldovenești. Dar pentru că regimul miza pe studenți in construirea loialităților naționale profunde care să construiască „societatea socialistă”, inclusiv „națiunea socialistă moldovenească”, studenții au devenit un obiect de atenție sporită a puterii in anii 1946– 1947. Deși informațiile din arhive și cele din foarte puținele memorii ale studenților care și-au făcut studiile in această perioadă sunt de multe ori contradictorii, ambele converg către concluzia că, in condițiile penuriei totale de produse alimentare in anii foametei, hrana studenților nu era nici variată, nici calorică, dar nici suficientă. Cu toate acestea, studenților li s-a asigurat, in funcție de instituție, cel puțin o masă pe zi prin materializarea cartelelor alimentare la cantinele pe langă care erau arondați, fie ale școlilor superioare, fie ale altor instituții publice. De asemenea, printre studenți nu au fost inregistrate nici imbolnăviri specifice infometării și nici decese.