Organizarea spaţiului locativ reprezintă un element foarte important pentru viaţa de zi cu zi a fiecărei comunităţi cultural-istorice. La fel ca şi in prezent, comunităţile culturii Chişinău–Corlăteni au acordat o atenţie deosebită atat amplasării şi planimetriei aşezărilor, cat şi arhitectonicii locuinţelor. In momentul de faţă, ne oprim asupra aşezării Trinca Izvorul lui Luca, deoarece este una dintre cele mai bine cercetate aşezări, ceea ce ne permite prezentarea complexă a subiectului propus. In urma investigaţiilor s-a stabilit existenţa locuințelor de suprafață care aveau formă dreptunghiulară și constau dintr-o singură incăpere, cu suprafața de 22–24 m.p. Se construiau pe o carcasă de lemn, uneori prevăzută pe colțuri cu piloni, pe care se sprijinea și acoperișul. Pereții erau impletiți din nuiele și unși pe ambele părți cu un strat gros de lut. Podeaua, de regulă, era bătătorită, mai rar fiind lipită cu lut. In imediata apropiere a acestora puteau fi amplasate locuinţele auxiliare sau anexele gospodăreşti, care la momentul descoperirii se prezentau sub forma unor platforme de lut sau de piatră. Toate locuințele erau dotate cu diferite instalații de foc, care se utilizau pentu incălzire și gătit, amplasate fie in cadrul spațiului pentru locuit, fie in afara lor. Ele sunt reprezentate in general prin vetre și cuptoare cu boltă. De asemenea, au fost cercetate şi mai multe gropi, amplasate atat in cadrul locuințelor, cat și in preajma acestora şi, de regulă, serveau necesităților gospodărești (păstrării proviziilor sau depozitării resturilor menajere). Aşezarea de la Trinca poate fi considerată drept model al organizării interne şi arhitectonicii locuinţelor. Un alt element important ţine de incercarea de a delimita spaţiul locativ de cel destinat activităţilor economice practicate de comunităţile de tip Chişinău–Corlăteni.