Cartierele evreiești din Chișinăul interbelic
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
1228 20
Ultima descărcare din IBN:
2022-12-09 00:04
SM ISO690:2012
GHERMAN, Vlada. Cartierele evreiești din Chișinăul interbelic. In: Viaţa cotidiană în spaţiul Est-European din cele mai vechi timpuri până în prezent: abordări interdisciplinare, Ed. 1, 30 octombrie 2018, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Institutul Patrimoniului Cultural, 2018, pp. 36-37. ISBN 978-9975-84-058-3.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Viaţa cotidiană în spaţiul Est-European din cele mai vechi timpuri până în prezent: abordări interdisciplinare 2018
Conferința "Viaţa cotidiană în spaţiul Est-European din cele mai vechi timpuri până în prezent: abordări interdisciplinare"
1, Chișinău, Moldova, 30 octombrie 2018

Cartierele evreiești din Chișinăul interbelic


Pag. 36-37

Gherman Vlada
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
Disponibil în IBN: 8 noiembrie 2018



Teza

In perioada interbelică, oraşul Chişinău era destul de eterogen, impărţinduse in trei părţi distincte: oraşul de sus, oraşul de jos şi suburbiile. Potrivit studiilor specialistului A. Mosacliuc „...arhitectura din Chișinău nu a fost niciodată limitată de granițele ≪ghetoului≫ evreiesc, așa cum a avut loc in mai multe orașe europene. Orașul de jos a fost compus dintr-un număr de străzi inguste, clădiri cu două, maximum trei niveluri, magazine și ateliere modeste. Meșteșugarii evrei alcătuiau 67% din numărul total al meșteșugarilor din capitală”. Străzile evreiești in marea lor majoritate nu s-au păstrat pană astăzi, fiind redenumite sau dispărute in urma metamorfozării centrului urbanistic. Una din străzile centrale evreiești a fost situată intre străzile de astăzi Gr. Vieru și strada Al. Pușkin pană la strada Ierusalim. Cunoscută incă din timpurile pogromurilor evreiești din anii 1903 și 1905 sub denumirea de Aziatskaia ulița, actuala stradă Romană adăpostea ateliere și locuințe ale membrilor comunității evreiești din capitală. Urbanizarea continuă care s-a desfăşurat pe tot parcursul secolului al XX-lea a presupus creşterea continuă a organizării oraşului dinspre centru spre periferii. Se schimbau şi cartierele minorităţilor etnice. Toate cartierele se formau in dependență de statutul familiilor care il locuiau. In Orașul de Sus au fost construite numeroase vile, unde se găseau şi reprezentanţii elitei evreieşti. Orașul de Jos a fost locuit de un evantai al minorităților etnice, formand linii intregi de străzi armenești, grecești, sarbe, moldovenești și desigur evreiești. In mod tradițional, zona de jos a fost dens populată, cu clădiri inchise și situate la o distanță minimă una de alta. Aceasta a fost locuită de familii evreieşti sărace. In pofida nivelului de trai scăzut, trebuie să menţionăm spiritul cultural-aristic şi schimbările mentalităţii populației evreiești care au participat in formarea culturii basarabene interbelice.