Lumea pipelor a reprezentat un univers al dichisului, al gesturilor rafinate şi al tabietului, al socializării şi al relaţionării interculturale şi, de ce nu, al luxului şi al etichetei. Cercetarea acestora a relevat date semnificative despre cultura şi, de ce nu, cultul fumatului, dar şi privitoare la ritualul pregătirii şi al consumului cafelei. Acest tip de artefacte s-a răspandit in Europa de Est şi Centrală in urma contactelor comerciale şi diplomatice, dar şi datorită războaielor şi controlului turcesc exercitat asupra acestor teritorii. Evidenţele arheologice (pipe, ceşti de cafea şi ceai din porţelan) vin să susţină informaţiile izvoarelor literare, care zugrăvesc sugestiv scene de viaţă socială şi cotidiană (tabieturi şi gesturi casnice, activităţi de relaxare in cluburi/ saloane cu excese şi dependenţe patologice faţă de tutun şi opiu etc.). Subiectul incită prin varietatea formelor, a modelelor, a materialelor din care au fost prelucrate, a stilurilor, decorurilor şi a dimensiunilor, in funcție de provenienţa artefactelor. Cele mai multe dintre piesele descoperite pe teritoriul Moldovei, al Dobrogei, al Transilvaniei şi la sud de Carpaţi provin din renumitele centre de producţie precum Istanbul (cartierul Tophane din Galata, Sarachane), Luleburgaz (vechiul Burgaz), Edirne, Iznik, Avanos, Rusciuk, Diyarbakir, Grecia (Atena, Corint), Bulgaria (Sofia şi Varna) ori Serbia sau Ungaria, care s-au remarcat printr-o intensă activitate in veacurile XVIII–XIX. Demersul nostru se va concentra pe prezentarea a două loturi de pipe. Primul provine din descoperiri fortuite făcute in anii ’80–’90 ai secolului trecut la Harşova (jud. Constanţa), iar al doilea a rezultat in urma cercetărilor preventive şi de salvare, derulate in oraşul Iaşi in anii 2015-2016. Scopul nostru este de a pune in circulaţie cateva tipuri de pipe turceşti folosite in secolele XVIII–XIX in Moldova şi Dobrogea şi de a discuta chestiuni legate de tipologia, de aria de difuziune şi de datare a acestora.