Arhiva romanească a mănăstirii athonite Protaton conţine peste 1000 de documente (in limbile romană, slavonă şi greacă), acoperind mai bine de trei secole de istorie a spaţiului extracarpatic (1547–1861). Constituit, in proporţie covarşitoare, din acte de cancelarie (danii domneşti, intăriri de stăpaniri, scutiri de dări, porunci de cercetare a unor pricini) şi din zapise intocmite de persoane particulare, cărora li se adaugă cateva diate şi scrisori, acest corpus documentar, in bună parte inedit, priveşte patrimoniul celor două mari mănăstiri romaneşti, Trei Ierarhi din Iaşi şi Cotroceni din Bucureşti, inchinate de către ctitorii lor, Vasile Lupu şi, respectiv, Şerban Cantacuzino, mănăstirii Protaton, adică tuturor celor douăzeci de mănăstiri athonite. Dincolo de informaţia seacă şi repetitivă despre moşii, hotare, dispute patrimoniale, biruri şi taxe, toate aceste documente se referă, in egală măsură, la oamenii acelor timpuri, la viaţa lor de zi cu zi, cu bucuriile şi greutăţile sale. (Re)citite in această cheie, actele dau seamă posterităţii despre evlavia ctitorilor şi a donatorilor, despre sentimentele şi emoţiile celor care işi aştern pe hartia diatelor ultimele dorinţe. Mărturiile hotarnice amintesc despre strămoşii celor implicaţi in alegerea hotarelor, despre intamplări vechi, precum molime şi felul in care comunităţile le-au făcut faţă. Boieri mari şi mici, dregători şi mazili, răzeşi şi megieşi, săteni şi targoveţi, moldoveni, munteni şi străini de aceste locuri, toţi participă la viaţa familiilor şi a comunităţilor lor. Işi impart moşteniri, după obicei, trec peste greutăţile şi dramele care-i incearcă (răscumpărarea de la moarte a unei rude, incendii, judecăţi, pierderea actelor de stăpanire, datorii băneşti, emigrarea, şi cate altele vor mai fi fost). Scopul acestei lucrări este tocmai valorificarea acestui tip de informaţie a documentului istoric, bază pentru o viitoare cercetare sistematică a vieţii cotidiene a inaintaşilor noştri.