Polimeri sunt materiale anorganice şi organice, amorfe sau cristaline, constând din “unităţi monomere”, care sunt conectate în macromolecule lungi cu legaturi covalente sau de coordonare. În cadrul cercetărilor a fost efectuată sinteza compuşilor Zn(II) cu liganzi micşti, prin metoda solvotermală, obţinerea unor substanţe polimerice tridimensionale poroase şi studierea capacităţi lor de sorbţie a gazelor (de exemplu, N2, H2, CO2, CH4).  Au fost elaborate metode de sinteză a compuşilor coordinativi ai Zn(II) în baza liganzilor 4,4’-di(1H-imidazol-1-il)-bifenil, 2,3,5,6-tetrametil-1,4-carboxi-fenil-benzen şi 1,3,5-tris(4-carboxifenil)benzen. Prin metoda spectroscopiei IR s-a stabilit că polimerul reprezintă un compus coordinativ cu liganzi micşti. Prin analiza termogravimetrică a compusului {(Zn(II)(4-CH3-LINKER)2(BIBPh)(DEF)}∞ s-a demonstrat că substanţa este stabilă pînă la temperatura de 400 0C, iar încălzirea polimerului pîna la temperatura mai mici de 250 0C duce numai la eliminarea solventului DEF din micropori fără modificarea carcasei moleculare. Analiza cu raze X a structurii polimerului a demonstrat, că compusul cristalin este format din grupări binucleare de Zn(II) interconectate prin intermediul liganzilor punte 4,4’-di(1H-imidazol-1-il) bifenil, şi 2,3,5,6-tetrametil-1,4-carboxi-fenil-benzen. Ligandul BIBPh coor-dinează bidentat la generatorul de complex, iar 4-CH3-Linker coordinează tetradentat. În rezultatul experimentului de sorbţie a N2 s-a stabilit, că suprafaţa specifică totală a polimerului este de 0,064cm3/g.