Emoţia este o stare afectivă strict subiectivă şi individuală. Emoţiile sunt percepute de interiorul uman, dar cauza lor este adesea exterioară. Astfel, nu doar obiecte sau fenomene exterioare ne pot provoca emoţii, ci putem fi dominaţi de o emoţie din cauza timpului în care trăim.  Evul Mediu este perioada în care Dumnezeu era răspunsul la orice întrebare şi cauză a oricărui lucru. Totodată, este timpul în care torturile şi pedepsele erau un fenomen cotidian. Acest fapt a făcut ca oamenii să resimtă continuu emoţia fricii.  Perioada contemporană este perioada în care ştiinţa şi tehnica ocupă tot mai mult loc în vieţile noastre şi nu lasă loc emoţiilor , ci venerează raţionalitatea. Aceasta este cauza pentru care indiferenţa este strarea predominantă a contemporanietăţii. Indiferenţa nu mai este lipsa de emoţii, ci este ea însăşi e emoţie. Însă nu doar ştiinţa este cea care ne face indiferenţi, ci şi plictiseala şi iluzia că această emoţie ne oferă mai multă libertate.  Astfel, perioada istorică este un factor important în stabilirea emoţiilor. Nu doar situaţiile cotidiene şi obiectele materiale sunt surse ale strărilor noastre, ci specificul perioadei în care ne aflăm determină ceea ce simţim.