Cartea Cîntarea Cîntărilor este un pom liric compus dintr-o varietate de cantari (sase cantari intr-o singura cantare). Autorul acestei carti este Solomon, care a fost autorul a 3 000 de pilde (Cartea Proverbe din Vechiul Testament), si a alcatuit 1 005 cântări (1 Împărati 4:32), dar noi avem numai una din ele. După cum arată titlul – “Cântarea Cântărilor” – aceasta pare să fie cea mai frumoasă dintre ele. Caci aceasta este descrierea dragostei lui Solomon fata de Sulamita, care ii era una dintre cele aproximativ 1 000 de neveste, dar, care totusi pare a fi cea mai preferata.  Cântarea Cântărilor este o istorisire de dragoste, o comoara alaturi de celelalte comori din Biblie. In traditia poporului evreu din Vechiul Testament, in ziua a 8 a sarbatorii Pastelor, deoarece aceasta oda a iubirii a fost pusa pe note, poporul obisnuia sa cante anumite parti din ea. Ei au comparat aceasta carte cu „sfanta sfintelor” sau locul cel mai sfant din Templu. Pentru ei cartea a ajuns sa insemne o alegorie a iubirii dintre Dumnezeu si poporul Sau (desi in primul rand vorbeste despre legatura dintre un barbat si o femeie in casatorie) pe care si l-a ales, pentru vecie. [BISI, Pagina 1091].  Cântarea Cântărilor nu este citata in mod direct de Domnul Isus Hristos, dar tema dragostei este permanent prezenta in viata si jertfa Lui. Astfel in Ioan 3:16 Domnul spune: „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat a dat pe singurul Sau Fiu, pentruca oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica”. Tot Ioan spune: „Noi Il iubim pe Dumnezeu, pentru ca El ne-a iubit intai” (I Ioan 4:19).