Una din problemele actuale abordate în lingvistică este intensitatea. Categoria intensității își manifestă multi-dimensionalitatea prin intermediul a diverse modalități lingvistice. Această categorie gramaticală afectează în special clasa adjectivului și adverbului. Intensitatea poate fi analizată din perspectiva mai multor nivele, cum ar fi: nivelul fonematic, morfematic, lexematic, sintagmatic, al propoziţiei şi al textului.  Vorbind despre intensitate, ne referim la un sistem de opoziții și grade de comparaţie. Prin urmare, procesul de intensificare lingvistică se referă la introducerea în enunț a cuvintelor care evaluează proprietățile calitative sau cantitative ale unui obiect și, în cazul adjectivelor, o atribuie unuia din cele trei grade de comparație.  Cuvintele pe care le utilizăm pentru a ne exprima opinia sau punctul de vedere subiectiv față de un obiect diferă prin gradul lor de intensitate. Intensificatoarele sunt un termen lingvistic pentru cuvintele care amplifică o anumită emoție. Ele nu reprezintă o contribuție semnificativă din punct de vedere semantic într-un enunț, dar modifică calitatea obiectului, sau, mai exact, redau viziunea subiectivă prin care îl interpretăm și oferă context emoțional suplimentar. Așadar, putem spune că intensitatea este o categorie lingvistică relevantă pentru diverse domenii.  În limba engleză, intensificatoarele derivă dintr-o clasă de adverbe. Dar, când sunt utilizate gramatical ca intensificatoare, aceste cuvinte nu sunt adverbe, pentru ca ele nu redau caracteristicile însușirilor și acțiunilor, ci, relevă emoția ideii modificate și astfel, sporesc încărcătura emoțională a enunțului.  În concluzie, putem spune că procesul intensificării este unul complex și categoria intensității reprezintă un subiect vast de cercetare lingvistică.