După cum s-a menționat în multe studii criticre, Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost un simbol al basarabiei înstrăinate, un creator care a luptat pentru adevăr, identitatea de neam și de origine română comună, dând dovadă de o profundă dragoste față de limbă ca fenomenul cel mai complex şi opera cea mai preţioasă a unui popor. Poezia sa este o demonstraţie prin creaţie a frumuseţii şi profundităţii sensurilor pe care le are limba română, partea noastră de cer.  Şi pentru un creator limba este un spaţiu locuibil (M. Heidegger) şi poetul nostru a confesat sincer:”Viețuiesc în limba mea, acționez în limba mea, de la un cuvânt la altul se întâmplă toate minunile universului în limba mea.” De aceea limbii române dobândeşte o conotaţie simbolică a unui limbaj existenţial pentru omul de pe mapamond: În aceeaşi limbă / Râde un pământ. / Ci doar în limba ta / Durerea poţi s-o mângâi, / Iar bucuria / S-o preschimbi în cânt.  Poetul a promovat ideea necesutăţii comunicării în limba română în RM, îndemnîndu-i pe toți să o respecte. Vieru a explicat succint diferența dintre limba română și așa-zisa limbă moldovenească, demonstrînd în discursul său Testamentul că cea din urmă nu există, ci este vorba de un grai. Limba este doar una și se numește limba română.  Tema limbii este reflectată în multe din poeziile sale, care sunt o emanaţie a spectrului de sentimente ce pot repune în valoare spirituală limba noastră cea română: Salvați-vă prin limbă, Limba noastră cea română, Pentru Ea, etc.  În concluzie, Grigore Vieru a fost poet, dar textele, ideile și aforismele sale au valoare științifică, de aceea, acest subiect poate constitui drept temă de cercetare științifică pentru noi, studenții.