În grupa fenomenelor atmosferice nefavorabile agriculturii, îngheţurile ocupă un loc deosebit.Ele determină nu numai frînarea dezvoltării plantelor, ci chiar moartea parţială sau totală a acestora.  Prinînghețse înţelege coborîrea temperaturii stratului de aer de lîngă sol sub 0°C, în perioada caldă a anului (perioada de vegetaţie a culturilor agricole).  Deşi este un fenomen meteorologicobişnuit pentru clima temperat –continentală, în anumite condiţii de timp, înghețurile pot deveni riscuriclimatice prin consecinţele lor.  Printre aceste condiţii se produc în extrasezon cu 2-3 săptămîni mai devreme toamna, sau mai tîrziu primăvara comparativ cu datele medii; cînd aerul în deplasare este rece și de origine arctică; cînd îngheţul are origine mixtă (advectiv–radiativă); cînd îngheţul se manifestăatît pe sol, cît şi în aer; cînd durata îngheţului depăşeşte 5-10 ore consecutiv etc.  Cele mai periculoase îngheţuri sunt care se produc în afara sezonului lor, cînd are loc o alternanţă a advecţiilor de aer rece dinspre nord cu cele de aer cald dinspre sud.  În aceste intervale, ele pot căpăta aspect de risc climatic prin faptul că pot surprinde legumele şi zarzavaturile, pomii fructiferi şi viţa de vie în primele faze de dezvoltare sau spre sfîrşitul acestora, provocînd pierderi mari.  Caracteristicile suprafeţei active pot influenţa apariţia unor arii mai restrînse de îngheț prin următoarele: fragmentarea reliefului care favorizează apariţia mai timpurie şi dispariţia mai tardivă a îngheţului;formele de relief, în special cele depresionare favorizează cu uşurinţă advecţiile de aer rece şi permit îngheţuri dintre cele mai timpurii şi tîrzii.