Grigore Vieru a fost, incontestabil, o voce singulară, de o expresivitate deosebită în peisajul poeziei românești. El este unul dintre poeții în operele cărora putem identifica cu ușurință modelul artistic. În acest context, artele poetice sunt niște chei de legătură interpretativă care sporesc înțelegerea operelor vierene. Renumiți critici literari atât din Basarabia, cât și din România au interpretat și au tratat diferite aspecte ale operei vierene.Criticul Mihai Cimpoi analizează opera viereană din diverse perspective: ca poezia originilor; principiul matern al universului, sacrul, eros în spaţiul dorului, poet al cetăţii ş.a. În accepția criticului, naturalitatea, arhetipalitatea, recitativitatea rapsodică sunt caracteristicile esenţiale ale discursului vierean. În una din lucrările sale, Mihail Dolgan a tratat tema dialogismului discursului liric în opera viereană. În concepţia lui poetului, perceperea şi interpretarea lumii se pot realiza numai pe calea unei comunicări bilaterale, colocviale, dialogul, în ultimă instanţă, fiind o condiţie sine qua non a existenţei omului în timp şi spaţiu. Un alt aspect interpretat al operei lui Gr. Vieru este simplitatea versului său. Astfel, în accepția Anei Bantoș, popularitatea poetului a fost asigurată de această calitate. Când ne referim la simplitatea poeziei vierene, trebuie să ținem cont, neapărat, de afirmația care îi aparține: “Eu nu a fi simplu râvnesc, ci a fi înțeles”. Eugen Simion accentuează în scrierile sale ideea că contactul cu poezia scrisă de Nichita Stănescu, Sorescu, Adrian Păunescu şi alţi poeţi din ramura bucureşteană a generaţiei a modificat ceva în lirismul tradiţionalist al lui Grigore Vieru. El nu-şi părăseşte temele, dar îşi modifică simţitor sistemul de imagini şi chiar modul de a percepe lucrurile din afară. Cu o notă în plus de bunătate în suferinţă, Vieru i se pare, un poet al bunătăţii şi, după o vorbă a lui Noica, un poet al singurătăţii bucuroase. Poetul-învățător Grigore Vieru ne-a lăsat “în grija noastră” splendoarea poeziilor pentru copii, poeziile de dragoste și cele patriotice. La lectura operelor sale, cititorul avizat are impresia că receptează o tainică spovedanie a eului liric, care-şi mărturiseşte o mare dragoste față de lume, faţă de om şi, mai ales, faţă de copil, răspândind în jurul acestora o atmosferă de duioșie și cuvioșenie, spaţiu vital, în poezia lui Gr. Vieru, pentru re-crearea valorilor general umane.