Conceptul suveranităţii a cunoscut de-a lungul timpului un întreg proces evolutiv. Autori precum J.J. Ruseau sau Hegel sau contrazis reciproc în interpretarea acestuia. Marile școli formative ale occidentului au subliniat întotdeauna importanţa respectării principiului de suveranitate, în vederea asigurării păcii pe continent.Totuși, urmare a aspiraţiilor imperiale naţionale, suveranitatea externă a fost ignorată fără ezitare.Sistemul internaţional stabilit după cel de-al Doilea Război Mondial a asigurat pentru o bună perioadă de timp stabilitatea și cooperare statelor europene suverane. Odată cu intensificarea proceselor integraţioniste interstatale, putem constata atenuarea identităţii statale în concepţia clasică. Tot mai mulţi autori abordează cu notă îngrijorătoare aceste procese de știrbire a suveranităţii naţionale. Statele transferă competenţe către organizaţiile interstatale, iar aceste organizaţii își rezervă dreptul de a fi subiect de drept internaţional. Patrick Le Galés de pildă consideră că transformările prin care trece statul odată cu europenizarea, un proces acut de diferenţiere şi fragmentare internă, nu înseamnă slăbirea statului, iar remodelarea sa nu trebuie confundată cu știrbirea autorităţii pe care o deţine. Astfel suveranitatea este considerată o noţiune evolutivă, reconsiderată în contextul cooperării și a transferului de prerogative către o autoritatea internaţională. Aceste interpretări par a fi totuși idealiste și justificative în raport cu teoriile venite împotriva proceselor integraţioniste.În realitate însă, procesele integraţioniste nu au o alternativă. Patriotismul economic sau o politică a ușilor închise nu își are locul în lumea tot mai aplatizată. Iar suveranitatea naţională nu poate fi asigurată integral de stat. Entitatea statală nu are forţa dar nici interesul de a asigura suveranitatea cu preţul izolării de restul lumii. Statul pentru a-și asigura suveranitatea și în același timp competitivitatea trebuie să dispună de un sistem economic propriu autosuficient, trebuie sa dispună de instituţii de securitate consolidate. În realitate însă, aceste lucruri pot fi asigurate prin asociere, numai prin încheierea de parteneriate complementare, prin constituirea de organisme interstatale, prin cooperare.Conceptul de suveranitatea este abordat acum mai mult în termeni economici decât în termeni politico-juridici.Trebuie deci să acceptăm procesele integraţioniste cu preţul reconsiderării suveranităţii westfalice, având în vedere și pericolul de a deveni vulnerabili prin izolare.